A trăit cuvios în mănăstirea Vatoped. Era ierodiacon și a avut ascultare la altar. În vremea atacurilor barbare, evlaviosul și minunatul slujitor a luat icoana Născătoarei de Dumnezeu, numită Vimatarissa (adică cea din altar) și Cinstita Cruce și le-a ascuns în puțul din sfântul altar. El însuși a fost luat rob și a fost dus în Creta. După ce a fost eliberat, a înștiințat pe ceilalți părinți să meargă să ia icoana și crucea și s-au aflat în fața unui fapt minunat.

Icoana Născătoarei de Dumnezeu se afla în picioare deasupra apei și în fața ei era aprinsă candela. Iar cuviosul "trăind după aceea o viață preaminunată, a plecat la Domnul în pace". Este cinstit împreună cu sfinții Vatopedini pe 10 iulie. Se pomenește și în slujba icoanei Vimatarissa și se prăznuiește în Marțea din Săptămâna Luminată.