Acest cuvios a fost în părţile Egiptului, pe vremea împărăţiei lui Iulian Paravatul. Acel împărat păgîn din Persia, a trimis pe diavol în părţile Apusului, ca să-i aducă veste de acolo. Mergînd diavolul în locul acela, unde petrecea cuviosul Puplie monahul, a stat în acel loc zece zile nemişcat, neputînd să se ducă mai departe. Căci cuviosul, simţind pe diavol că trece pe acolo, a stat la rugăciune şi n-a încetat să se roage ziua şi noaptea, ridicîndu-şi mîinile în sus şi s-a întors diavolul fără nici o ispravă la Iulian.

Şi a zis către dînsul Iulian: "Pentru ce ai zăbovit atîta vreme?" Diavolul i-a răspuns: "Da, am zăbovit şi fără de ispravă la tine m-am întors, că am aşteptat zece zile, pînă ce a încetat Puplie monahul de la rugăciune, ca să pot trece acel loc şi nimic sporind, m-am întors". Atunci păgînul Iulian a zis cu mînie către diavol: "Cînd mă voi întoarce de la război, voi face izbîndire acelui monah". Şi nu după multe zile a fost ucis cu nevăzuta putere a lui Dumnezeu, Iulian depărtatul. Şi îndată, un voievod din cei ce era cu dînsul, vînzîndu-şi toate averile sale şi împărţindu-le la săraci, a mers la Cuviosul Puplie şi, lepădîndu-se de lume, s-a făcut monah ales. Iar Puplie Cuviosul prin îndestulată vreme, desăvîrşit plăcînd lui Dumnezeu, s-a mutat de aici.