Acesta a fost un pustnic zăvorât nevoitor în marea Lavră a Peşterilor, care vreme de 30 de ani s-a luptat cu patima desfrânării, căreia i-a stat necontenit împotrivă şi pe care a biruit-o cu harul lui Dumnezeu şi atingându-se de moaştele sfântului cuvios Moise Ungurul (pomenit la 26 iulie).

Graiul este neputincios să înfăţişeze inimilor noastre grozăvia şi urâciunea luptei purtate de dânsul un număr aşa îndelungat de ani.

La început, vreme de 3 ani, nu mânca nimic vreme de două-trei zile şi uneori chiar o săptămână întreagă. Priveghea în fiecare noapte, se ruga neîncetat. Descumpănit, merse la mormântul sfântului cuvios Antonie, ctitor al marii lavre, unde petrecu 3 zile şi 3 nopţi fără hrană şi apă. Acolo auzi vocea cuviosului Antonie spunându-i: Ioane... Ioane...! Trebuie să rămâi aici la peştera mea, să trăieşti zăvorât în linişte şi rugăciune. Iar Domnul te va elibera de acest război al vrăjmaşului.

Primind binecuvântarea stareţului, sfântul Ioan se zăvorî în acel loc umed, strâmt, întunecos şi aspru, unde vreme de 30 de ani se luptă cu gândurile viclene şi cu patimile. În vremea aceea, din pricina grozăviei războiului trupesc, îşi scoase hainele şi îşi atârnă de mâini şi de picioare nişte fiare grele, însă fără a afla izbăvire. Atunci săpă în nisipul umed din peşteră o gropă adâncă în care intră până peste brâu.

În noaptea Învierii, fiind luptat de un diavol cumplit, strigă dintru adâncuri la Dumnezeu cerându-I milostivirea. Atunci văzu o lumină cerească, fiara cumplită dispăru şi auzi o voce spunându-i: Ioane... Ioane...! Te-am ajutat, precum Mi-ai cerut. Ai grijă de acum de sufletul tău, ca să nu păţeşti altele mai rele în veacul viitor!

– Doamne, întrebă sfântul Ioan cu mâhnire, de ce m-ai lăsat atât de mult să mă chinuiesc?

– Te-am încercat după puterea răbdării tale. Trecând astfel focul ispitelor, te vei înfăţişa dinaintea Mea curat ca aurul. Niciodată nu îngădui să fie încercat un om mai presus de puterile sale, ca să nu fie batjocorit şi învins de şarpele cel rău şi viclean. Tu însă, ca să scapi de războiul patimilor trupeşti, roagă-te la sfântul Moise Ungurul. Acesta se arătă mai puternic chiar decât dreptul Iosif în cuminţenie, şi de aceea îi poate ajuta foarte mult pe cei ce sunt luptaţi de patima curviei.

Atunci sfântul Ioan strigă: Doamne, pentru rugăciunile cuviosului Moise, miluieşte-mă!

Şi îndată îl învălui o lumină minunată şi dulce, care rămase cu el fără încetare, astfel că nu mai avu de atunci nevoie de lumânări în peşteră pentru a citi.

Săvârşindu-şi calea nevoinţelor duhovniceşti, se mută la cele veşnice în anul 1160, iar la vremea rânduită de Dumnezeu, se aflară cinstitele sale moaşte răspândind bună mireasmă şi dăruind mângâiere şi tămăduire tuturor celor care îl cheamă în rugăciuni.