Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare (527-565) s-a născut în anul 483 din părinţi binecredincioşi, în Tauresium, un sat la miazăzi de Uskub, lângă Scopie, capitala Macedoniei de astăzi. Savatie şi Biglenisa, părinţii săi, creştinii fiind, i-au acordat o educaţie aleasă. În anul 518, unchiul său, Iustin a ajuns împărat, apoi, cu patru luni înainte să moară, în luna aprilie a anului 527, se pare că l-a înfiat pe Iustinian ungându-l cesar în locul său. Se pare că a stat în preajma unchiului său încă din tinereţe, şi a avut astfel posibilitatea să primească o educaţie deosebită, devenind un excepţional cunoscător al dreptului şi istoriei Imperiului Roman dar şi un foarte bun teolog. Împăratul Iustinian a fost un sprijinitor ferm al Bisericii, astfel după ce împăratul Teodosie I proclamase creştinismul ca singura religie acceptată în stat, legislaţia iustiniană vine cu noi întăriri, suprimând dreptul necreştinilor de a accede la funcţii publice. De asemenea, în timpul domniei sale au fost ridicate numeroase biserici - cea mai impresionantă fiind Catedrala Sfânta Sofia, iar în anul 553 a fost convocat al V-lea sinod ecumenic la Constantinopol, fiind condamnată erezia monofizită. Opera sa legislativă (Codul iustinian) şi cea religioasă, reprezintă totodată o moştenire valoroasă pe care a lăsat-o posteriorităţii. A trecut la cele veşnice în noiembrie 565.