La anul 1841, când s-a restaurat osuarul Mănăstirii Vatoped, lucrătorii au aflat osemintele unui călugăr ce stătea în genunchi. El ţinea cu amândouă mâinile la piept o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Mulţumind lui Dumnezeu pentru acest eveniment minunat, pe 5 octombrie 1840 părinţii Mănăstirii au adus sfintele lui moaşte în biserică şi au săvârşit priveghere de toată noaptea. Fără a şti numele acestui vas sfinţit al lui Hristos, l-au numit Evdochim ("vrednic de cinste"). Multe minuni s-au săvârşit şi se săvârşesc prin intermediul acestor sfinte moaşte.

Primul tămăduit a fost un monah bătrân de la Colciu, care vreme de cinci ani fusese paralizat şi care s-a vindecat îndată. Chiar şi azi se pot citi următoarele cuvinte, săpate în racla de argint cu moaştele lui: "Această raclă s-a făcut pentru cinstitul cap al Sfântului Evdochim de către monahul Gavriil, pe care Sfântul l-a vindecat de o boală cumplită".

În conformitate cu o anumită tradiţie orală, Sfântul Evdochim a fost identificat cu Sfântul Sava Vatopedinul, nebunul pentru Hristos, care a trăit în secolul al XIV-lea.

Pomenirea sfântului Evdochim se face cu priveghere în fiecare an, pe 5 octombrie la mănăstirea Vatoped.