I. Din Pateric

1. Un om bogat a venit odată din Roma şi, făcându-se monah, a locuit în Schit aproape de biserică, şi avea şi pe una din slugile lui, care-i urma şi-i slujea.

2. Şi, văzând preotul bisericii slăbiciunea bărbatului şi înştiinţându-se din ce fel de odihnă este, i-a trimis din cele ce se aduceau la biserică.

3. Deci, făcând bărbatul acesta în Schit douăzeci şi cinci de ani, se făcu văzător cu duhul şi vestit. Şi, auzind unul din stareţii cei mari ai Egiptului despre dânsul, a venit să-l vadă, aşteptând nu trupească vieţuire să vadă la dânsul. Deci, intrând, s-au îmbrăţişat şi, după ce au făcut rugăciune, au şezut.

4. Şi l-a văzut pe dânsul egipteanul purtând haine moi şi sandale în picioare, un harar pe care se culca, o piele aşternută dedesubt şi o pernuţă la căpătâi, şi s-a smintit văzând acestea, că în locul acela nu era o petrecere ca aceasta, ci mai vârtos petrecere aspră.

5. Iar bătrânul, văzător fiind, a cunoscut pe cel din Egipt că s-a smintit şi, nimic vădind către dânsul, a zis posluşnicului său: "Fă-ne nouă astăzi praznic pentru Avva!" Iar el a fiert puţine verdeţuri şi, la vreme, au mâncat.

6. Şi avea şi puţintel vinişor bătrânul, pentru neputinţa sa, şi a băut dintr-însul. Iar după ce s-a făcut seară, au rostit cei doisprezece psalmi şi s-au culcat. Şi, iarăşi mai-nainte de Utrenie sculându-se, până la ziuă s-au rugat.

7. Iar dimineaţa i-a zis lui cel din Egipt: "Roagă-te pentru mine". Şi, luându-şi ziua bună de la dânsul, a ieşit, cu nimic folosindu-se, şi se ducea. Iar bătrânul, vrând a-1 folosi pe el, trimiţând, l-a chemat pe el.

8. Şi, intrând, l-a întrebat pe el zicând: "Din ce ţară eşti?" Iar el a zis: "Din Egipt". "Din care cetate a Egiptului?", a întrebat bătrânul. Şi a răspuns: "Eu nicidecum nu sunt cetăţean, ci dintr-un sat". Zis-a bătrânul: "Care era lucrul tău în satul tău?" Şi a zis: "Lucram la câmp". Şi acelaşi iarăşi l-a întrebat: "Unde dormeai?" Şi egipteanul a zis: "în câmp". Şi bătrânul a zis: "Aveai aşternut sub tine?" Şi a zis: "în ţarină nu aveam nicidecum aşternut ca să pun sub mine, ci dormeam jos".

9. Şi bătrânul iarăşi: "Şi ce fiertură aveai în ţarină, şi ce beai?" Răspuns-a egipteanul: "Au doară este fiertură sau vin în câmp?" "Dar cum trăiai?" întrebă bătrânul. Iar el a zis: "Pâine uscată mâneam, iar de se afla, ceva mezelic [pâine cu sare], şi beam numai apă". Şi răspunzând bătrânul a zis: "Mare osteneală...". Şi adăugă: "Şi era şi baie în sate să vă spălaţi?" Iar el a zis: "Nu, ci mă duceam în râu, când aveam nevoie".

10. Deci, după ce l-a întrebat bătrânul toate acestea şi s-a înştiinţat de necazul vieţii lui de dinainte, vrând a-1 folosi pe el, i-a povestit şi el petrecerea sa cea din lume, zicând: "Mă vezi pe mine, smeritul? Din cetatea cea mare a Romei sunt, mare fiind în palaturile împăratului".

11. Iar egipteanul, cum a auzit începutul cuvântului, s-a smerit şi cu deadinsul lua aminte la cele se grăiau, iar acela povestea: "Deci, am părăsit cetatea şi am venit în pustia aceasta. Şi iarăşi, pe mine, care mă vezi, casă mare aveam şi bani mulţi, dar, trecându-le cu vederea, am venit în chilia aceasta micuţă.

12. Şi aveam şi patul tot de aur, având aşternuturi de mult preţ, şi, în locul lor, mi-a dat Dumnezeu hararul acesta şi pielea. Iar îmbrăcăminţile mele erau vrednice de mult preţ, iar acum, în locul acelora, port acestea proaste. încă şi la prânzul meu, mult aur se cheltuia pentru mâncări, iar în locul acelora, Dumnezeu mi-a dat aceste puţintele verdeţuri şi acest pahar mic de vin.

13. Şi erau cei ce-mi slujeau mie slugi multe şi, iată, în locul acelora, a umilit Dumnezeu pe bătrânul acesta ca să-mi slujească, încă şi în locul băilor, acum torn puţină apă pe picioarele mele, şi port sandale, pentru neputinţa mea.

14. Şi, în locul muzicilor şi al alăutelor, zic cei doisprezece psalmi. Aşijderea şi noaptea, în locul păcatelor pe care le făceam, acum împreună cu odihna fac puţina mea pravilă. Deci roagă-te, Avva, şi nu te sminti de neputinţa mea".

15. Acestea auzind egipteanul, oftând dintru adânc, a zis: "Vai mie, că, din puţin necaz al lumii, am venit în odihnă şi pe cele ce nu le aveam atunci, pentru sărăcia mea, acum le am, iar tu, din multa odihnă, întru necaz ai venit şi, din multă slavă şi bogăţie, întru smerenie şi sărăcie ai venit".

16. Şi, mult folosindu-se, s-a dus, şi s-a făcut prieten al lui, şi venea la dânsul de multe ori pentru folos, că era bărbat dreptsocotitor şi plin de mireasma Sfântului Duh.

17. Se spunea despre Avva Arsenie că, bolnăvindu-se el odată în Schit, l-a adus prezbiterul în biserică şi l-a pus pe harari, iar la capul lui a pus o pernuţă mică.

18. Şi, iată, oarecine din bătrâni, venind să-1 cerceteze pe dânsul, după ce l-a văzut pe el pe harari culcat şi pernuţă sub capul lui, s-a smintit şi a zis: "Deci acesta este Avva Arsenie şi pe acestea se odihneşte!"

19. Iar luându-1 pe dânsul preotul deosebi, i-a zis: "Ce era lucrul tău în sat?" Iar el a zis: "Păstor eram". Apoi preotul a zis: "Iar viaţa ta cum o petreceai?" Iar el a zis: "Cu multă osteneală". Apoi a zis preotul: "Iar acum cum petreci în chilia ta?" Şi acela a răspuns: "Mă odihnesc destul de mult".

20. Şi i-a zis lui preotul: "Vezi pe acest Avvă Arsenie? Acesta părinte al împăraţilor a fost în lume. în slujba lui stăteau o mie de slugi încinşi cu brâie de aur şi îmbrăcaţi cu mătase. Şi aşternuturi de mult preţ erau sub dânsul. Iar tu, păstor fiind, nu aveai odihna pe care o ai acum, iar el, această răsfăţare pe care o avea în lume, aici nu o are. Deci iată, tu te odihneşti, iar el rău pătimeşte.

Şi, auzind el acestea, s-a umilit, şi a făcut metanie zicând: "Iartă-mă, Avva, că am greşit. Cu adevărat, aceasta este calea cea adevărată, că acesta a venit la smerenie, iar eu, la odihnă".


II. A Sfântului Efrem

1. Nu sili pe cel mai bătrân la lucru peste puterea lui, căci el şi-a zdrobit întru pustnicie trupul tinereţilor sale. îi ajunge lui conştiinţa celui ce se teme de Domnul, adică a celui ce, iată, a înjbătrânit după Dumnezeu, căruia îi ajunge lucrarea minţii şi împlinirea celor ce-1 sfătuieşte conştiinţa.

2. Dă cinste bătrâneţelor, pentru Domnul, şi pentru cei mai necunoscători dintre fraţi, care, astfel, văzând fapta bună cinstindu-se, mai râvnitori se fac.

3. Chibzuieşte, frate, măsurile fiecăruia din cei supuşi ţie, pentru Cel ce a zis că unul rodeşte o sută, altul, şaizeci, iar altul, treizeci (Matei 13: 8)