PRICINA A PATRUZECI ŞI CINCEA: Că se cade ca egumenul, pe cei mai neputincioşi dintre fraţi, câteodată şi prin cei mai tari a-i deprinde la ascultare şi răbdare şi la celelalte nevoinţe, iar pe cei începători foarte a-i cruţa
I. Din Pateric
1. Avva Agathon foarte iubea pe Avva Alexandru, pentru că era foarte nevoitor, măsuratic cu cugetul şi prea blând.
2. Odată, toţi ucenicii lui spălau în râu rogojinile şi spăla şi Alexandru câte ceva în linişte, fără a fi văzut prea bine de ceilalţi fraţi. Iar aceia au zis stareţului: "Vezi, Părinte, Avva Alexandru nimic nu face". Şi, vrând a-i mângâia pe dânşii bătrânul, a zis lui Alexandru: "Spală bine, frate Alexandre".
Iar el, după ce a auzit, se dumirea ce putea însemna graiul stareţului. Iar după aceea a zis lui stareţul: "Nu te mira, frate, că au doară nu ştiam că bine faci? Ci aceasta am zis înaintea lor, ca să vindec gândul lor cu ascultarea ta".
II. A Sfântului Efrem
1. Fraţilor, puţin câte puţin se zideşte cetatea, şi cu chiverniseală se face războiul, şi, îndeobşte, toate câte puţintel sporesc şi aşa ajung la săvârşire. Nu poate cel neiscusit la război, ca cel iscusit, a ţine arcul şi a se lupta; aşijderea, nici copilul nu poate să alerge ca un bărbat.
2. De vei pune pe un copilaş greutate peste puterea lui, îl vatămi pe dânsul. Şi, iarăşi, de te vei lenevi a-1 pedepsi pe el, netrebnic va ieşi.
3. Tot aşa se cade şi pe noul începător cu socoteală a-1 chivernisi [stareţul], şi nici, din mândrie, a pune pe dânsul peste puterile lui, şi, iarăşi, nici cu lenevire a te afla către dânsul, şi astfel a fi fără grijă de sufletul lui.
4. Ci, precum lucrătorul de pământ, sădind sad în ţarina sa, în tot chipul se îngrijeşte de dânsul, tot aşa şi tu, ca un nou-răsădit fiind fratele, cu dragoste şi cu iscusinţă dă-i lui nevoinţa, socotind cum şi tu te-ai supus mai-marelui tău. Şi, de va fi bolnav cu trupul, să nu-1 lepezi pe dânsul, ci te osteneşte împreună cu dânsul, îndelung răbdând asupra lui.
5. Şi se cuvine, fiecăruia din cei supuşi ţie, măsurile a je socoti şi după putere a le cere, aducându-ţi aminte de Domnul, Care zice pentru cei ce au primit sămânţa cea duhovnicească că rodeşte şi face unul o sută, altul, şaizeci, iar altul, treizeci, ca fiecare întru a sa rânduială să placă lui Dumnezeu (Matei 13: 8).
6. Tânăr este la tine, iubească-1 sufletul tău, şi nu pune pe dânsul povară peste puterea lui, ca să mântuieşti sufletul lui întru Domnul şi să câştigi cununa slavei cea neveştejită, când Se va arăta începătorul păstorilor (I Pt. 5: 4).
7. Spre noul-începător îndelung rabdă, că toate sunt cu putinţă lui Dumnezeu. Iar noul-începător, dispreţuind smerenia, armă nu' va avea asupra potrivnicilor, pentru aceea şi mult se va sfărâma unul ca acesta de aceia.
8. Egumenul priceput nu va urgisi niciodată pe noul-începător, nici să-i micşoreze vrednicia, doar că a auzit că s-a sfădit cu unul mai iscusit decât el; ci mai curând să cerceteze cu de-amănuntul lucrul şi cu frică să mijlocească între dânşii.