I. A lui Grigorie Dialogul

1. Intrebare Petru: învaţă-mă, rogu-te, de se cuvine să socotim că se face vreun folos sufletelor celor ce s-au săvârşit, dacă trupurile lor sunt îngropate în biserică?

2. Răspuns Grigorie: De nu vor fi păcatele lor grele, foloseşte a-i îngropa pe cei morţi în biserică, căci rudeniile lor, de câte ori vin la biserică, văzând mormânturile celor ai lor, îşi aduc aminte de dânşii şi aşa aduc Domnului rugăciuni pentru ei.

3. Iar cei ale căror păcate sunt grele, nu spre izbăvirea păcatelor lor, ci spre mai mare osândă se îngroapă trupurile lor în biserică, iar aceasta este arătată şi din cele făcute în vremurile de acum.

4. Povestitu-mi-a mie preacucernicul Felix, episcopul de Ostia, care s-a născut în provincia Sabina, cum că era acolo o călugăriţă care, deşi de cele scârnave dulceţi se înfrâna, de clevetirea lumii însă şi de vorba cea fără de vreme nu se depărta.

5. Aceasta, după ce s-a săvârşit şi a fost îngropată în biserică, păzitorul bisericii a văzut-o, printr-o descoperire, adusă înaintea jertfelnicului tăiată în două: o parte adică era dată spre ardere focului, iar cealaltă neatinsă.

6. După ce s-a făcut ziuă, sculânduse, păzitorul a povestit celor ce erau împreună cu dânsul ceea ce a văzut prin descoperire într-acea noapte. Din aceasta se arată limpede că cei ale căror păcate sunt de neiertat nu pot dobândi vreun ajutor din locurile cele sfinte (unde s-au îngropat) spre a scăpa de divanul Judecătorului.

7. Incă şi Valerian, patriciul, pe care şi noi îl ştim, fiind în cetatea ce se zice Brescia, întru dânsa s-a sfârşit. Iar episcopul cetăţii aceleia a luat bani de la oamenii lui pentru a i se da trupului loc de îngropare în biserică, însă acest Valerian până la bătrâneţe foarte cu alunecare a trăit, niciodinioară vrând să pună frâu patimilor şi neorânduielilor sale.

8. Astfel, îngropându-se trupul lui în biserica Sfântului Mucenic Faustin, în noaptea ce a urmat, Sfântul Mucenic s-a arătat eclesiarhului şi i-a zis: "Du-te şi spune episcopului să arunce afară trupul cel împuţit pe care l-a pus* aici, iar dacă nu va face aceasta, în ziua a treizecea va muri".

9. însă eclesiarhul s-a temut să spună această vedenie episcopului; şi iarăşi, a doua oară vestindu-i-se să spună episcopului, el s-a lepădat. Astfel, în ziua a treizecea, sănătos fiind episcopul, după ce spre seară s-a culcat pe patul său, cu moarte năprasnică şi în chip neştiut s-a săvârşit; din care se poate înţelege în ce fel s-a pedepsit sufletul lui Valerian.

10. Deci arătat este că cei ale căror păcate sunt grele nu au niciun ajutor de la sfinţitele locuri în care se îngroapă, ci mai vârtos se osândesc pentru cutezarea lor, şi nu numai ei, ci şi cei ce-i îngroapă pe dânşii vor fi judecaţi.