I. Din Pateric

1. Venit-au odinioară nişte fraţi la Avva Zinon şi l-au întrebat pe el zicând: "Ce este cea scrisă la Iov: Nici cerul nu este curat înaintea Ta (Iov. 15: 5)?"

2. Şi a răspuns Bătrânul: "Au lăsat oamenii păcatele lor şi [acum] cearcă despre cele cereşti; iar tâlcuirea cuvântului este acesta: de vreme ce numai singur Dumnezeu este curat, pentru aceasta a zis Scriptura că nici cerul nu este curat înaintea Ta".

3. Un frate din Egipt s-a dus în străinătate pentru o trebuinţă şi s-a abătut la un sihastru ce avea dragoste şi primea pe mulţi. Iar fratele a vestit sihastrului despre Avva Pimen, iar el, auzind, a dorit să-1 vadă.

4. Iar după ce s-a întors fratele, după puţin a venit şi sihastrul în Egipt la acel frate, iar el l-a dus pe dânsul la Avva Pimen. Şi, intrând fratele întâi, i-a spus despre sihastru, zicând că mare om este şi multă dragoste şi cinste are în ţara sa. Şi l-a primit Avva Pimen cu bucurie şi, după ce s-au îmbrăţişat unul cu altul, au şezut.

5. Apoi sihastrul a început să grăiască din Scriptură despre cele dumnezeieşti şi cereşti, iar Bătrânul îşi întorcea faţa sa şi nu-i răspundea lui. Iar sihastrul, dacă a văzut că, ceas din destul şezând, el nu grăieşte cu dânsul, mâhnindu-se a ieşit şi a zis fratelui care l-a adus pe el: "în zadar am făcut toată călătoria aceasta, că am venit la Bătrânul şi el nu vrea să grăiască cu mine".

6. Şi a intrat fratele la Avva Pimen şi i-a zis lui: "Avva, ţi-am spus că pentru tine a venit acest om mare. De ce nu ai vorbit cu dânsul?" Şi a răspuns Bătrânul: "Acesta este dintre oameni, şi cele cereşti grăieşte, iar eu din cele de jos sunt, şi cele pământeşti grăiesc. Deci, de mi-ar fi grăit mie despre patimile sufleteşti, eu i-aşfi răspuns lui, iar despre cele duhovniceşti, acelea eu nu le ştiu".

7. Apoi, ieşind fratele, a spus sihastrului că Bătrânul nu degrab grăieşte din Scripturi, ci [numai] de-1 întreabă cineva despre patimi sufleteşti, atunci îi răspunde lui. Iar el, străpungându-se la inimă, a intrat iarăşi la Bătrânul şi i-a zis lui: "Ce să fac, Avva, că mă stăpânesc patimile cele sufleteşti?"

8. Atunci Bătrânul s-a uitat la dânsul şi i-a zis: "Acum bine ai venit, acum voi deschide gura mea despre acestea şi o voi umple de bunătăţi", şi aşa au vorbit din destul. Iar sihastrul, mult folosindu-se, a zis: "Cu adevărat, aceasta este calea cea adevărată; şi mulţumesc lui Dumnezeu că m-am învrednicit a vorbi cu un Sfânt ca acesta", şi s-a întors în tara sa.

9. Zis-a un Bătrân: "De va sui grai al Scripturii la inima fratelui, în vremea şederii în chilie, şi va alerga după grai [ca să-1 dezlege], fără a fi ajuns el în măsură mare, nici tras fiind de Dumnezeu, îi arată lui dracii graiul precum voiesc, ca sau în eres, sau în înşelare să-1 bage".

10. L-a întrebat cineva pe Avva Sosipatru, zicând: "Dă-mi o poruncă, Avva, şi o voi păzi!" Iar el i-a zis: "Să nu intre femeie în chilia ta, să nu citeşti cărţi care se numesc apocrife, adică ascunse".

11. Avva Antonie, privind către adâncul judecăţilor lui Dumnezeu, a cerut zicând: "Cum de mor unii de timpuriu, iar alţii mor după ce ajung la adânci bătrâneţi? Şi pentru ce unii sunt săraci, iar alţii bogaţi? Şi cum unii, nedrepţi fiind, sunt bogaţi, iar alţii, săraci?"

12. Şi i-a venit lui glas zicând: "Antonie, de sineţi ia aminte, iar acestea sunt judecăţi ale lui Dumnezeu şi nu-ţi foloseşte ţie să le ştii pe ele".

13. Mers-au odată nişte Bătrâni la Avva Antonie şi era şi Avva Iosif cu dânşii. Iar Bătrânul, voind să-i ispitească pe dânşii, le-a pus înainte un cuvânt din Scriptură şi a început a-i întreba de la cei mai mici ce este cuvântul acesta. Şi fiecare zicea după puterea sa, iar Bătrânul răspundea fiecăruia: "încă n-ai aflat".

14. Iar la urmă, după toţi ceilalţi, a zis şi către Avva Iosif: "Tu cum zici că este cuvântul acesta?" Şi a răspuns Bătrânul: "Eu nu ştiu".

15. Povestit-a Avva Daniil despre Avva Arsenie că niciodată nu voia să răspundă la vreo întrebare din cele despre Scriptură, măcar că putea, de ar fi voit, şi nici epistolă nu scria degrab. Iar când trebuia să vină la Biserică, după stâlp şedea, ca nimeni să nu vadă fata lui sau el să se uite la cineva.

16. Adunatu-s-au odată Părinţii Schitului [ca să vorbească] despre Melchisedec şi au uitat să-1 cheme pe Avva Coprie. Chemându-1 însă mai pe urmă, l-au întrebat despre aceasta.

17. Iar el, bătându-şi gura sa de trei ori, a zis: "Vai ţie, Coprie, vai ţie! Că cele ce ţi le-a poruncit ţie Dumnezeu le-ai părăsit, iar cele ce nu le cere de la tine le iscodeşti". Şi, auzind fraţii acestea, au fugit în chiliile lor.

18. Un frate a venit la Avva Teodor al Fermei şi a început a grăi şi cerca lucruri pe care nu le împlinise în lucrare. Şi i-a zis lui Bătrânul: "încă n-ai aflat corabie, nici lucrurile nu le-ai luat şi, înainte de a naviga, iată, ai şi ajuns în cetatea aceea? Fă mai întâi lucrarea şi apoi vei veni în cele de care grăieşti acum".


II. A lui Avva Isaia

1. Dorinţa de a cerca Scriptura naşte vrăjmăşie şi sfadă, iar a plânge pentru păcate aduce pace.

2. Căci păcat este călugărului ce şade în chilia sa, care îşi părăseşte păcatele sale şi iscodeşte Scriptura.

3. Cel ce îşi dă inima sa înainte de a se câştiga pe sineşi, cercând să afle cum de a zis Scriptura aşa şi pentru ce, unul ca acesta are inimă iscoditoare şi zace în cumplită robie.

4. Cel ce priveghează spre a nu se robi iubeşte să se arunce pe sineşi înaintea lui Dumnezeu de-a pururea.

5. Câtă vreme te rogi lui Dumnezeu să-ţi vină în ajutor, nu cerca pe cele înalte ale Lui, ca să te mântuiască de păcat, căci cele ale lui Dumnezeu vin de la sineşi, de se va face locul curat şi fără prihană.

6. Cel ce se reazemă pe a sa cunoştinţă şi ţine la voia sa agoniseşte vrăjmăşie şi nu poate fi afară de duhul ce aduce întristare în inimă.

7. Cel ce vede [înţelege] cuvintele Scripturii şi le împlineşte pe ele după a sa cunoştinţă şi pricepere, şi se întăreşte spre dânsa [zicând] că aşa este, unul ca acesta nu cunoaşte slava lui Dumnezeu şi bogăţia Lui.

8. Iar cel ce vede şi zice "nu ştiu, om sunt", acela dă slavă lui Dumnezeu şi întru unul ca acesta locuieşte bogăţia lui Dumnezeu, după puterea şi socoteala lui.