PRICINA A OPTA: Mare bunătate este conştiinţa, ce ni s-a dăruit nouă de la Dumnezeu, şi mult ajută celui ce o ascultă pe aceasta
I. Din Pateric
1. Zis-a Avva Agathon: "Se cade monahului să nu lase conştiinţa sa să-1 mustre în niciun fel de lucru".
2. Zis-au bătrânii: "Sufletul este izvor; dacă-1 vei adânci pe dânsul săpându-1, se va curăţa, iar de-1 vei astupa, se prăpădeşte". Se pare că prin "suflet" au zis conştiinţa, pe care, cel ce o ascultă, aceasta îl va arăta mai lămurit, iar pentru cel ce nu o ascultă şi o calcă, ea se întunecă.
II. A Sfântului Isaia Pustnicul
1. Fraţilor, să râvnim tuturor sfinţilor, celor ce n-au ascultat de păcat până la moarte, ci au ascultat de conştiinţă, şi aşa au moştenit cereasca împărăţie; deci să luăm şi noi aminte întru frica lui Dumnezeu la conştiinţa noastră, până ce se va slobozi şi ea pe sine împreună cu noi, ca să se facă unire între noi şi ea.
2. Iar de aici, ea ni se va face nouă păzitor, arătându-ne nouă fiecăruia de care lucru să ne tăiem. Iar de nu o vom asculta pe dânsa, se va depărta de la noi şi ne va părăsi, iar noi vom cădea în mâinile vrăjmaşilor noştri, care nu ne vor mai arăta milă, precum ne-a învăţat Stăpânul nostru zicând: Impacă-te cu pârâşul tău, până când eşti pe cale cu dânsul, ca nu cumva să te dea judecătorului, iar judecătorul, slugii, şi vei fi băgat în temniţă. Amin zic ţie: nu vei mai ieşi de acolo până când nu vei fi dat şi codrantul [bănuţul] cel de pe urmă (Matei 5:25-26). Pârâş zic a fi conştiinţa, căci se împotriveşte omului ce voieşte a face voile cărnii sale, iar de nu o va asculta omul pe dânsa, îl dă pe dânsul vrăjmaşilor săi.
III. A Sfântului Marcu
1. Căutând tămăduire, poartă grijă de conştiinţă şi, câte zice ţie, fă şi vei afla folos.
2. Multe sunt sfătuirile aproapelui, dar, spre folosul nostru, nimic nu este mai potrivit decât propria socoteală, dacă, pentru aceasta, şi conştiinţa se curăţeşte.
3. Pe toate cele ascunse ale fiecăruia le ştie Dumnezeu şi conştiinţa, aşadar prin acestea să-şi ia şi îndreptare.
4. Cel ce nu stăruia întru privire conştiinţei, nici ostenelile cele trupeşti pentru buna-cinstire nu le va primi.
5. Carte firească este conştiinţa; cel ce cu fapta bună o citeşte pe dânsa primeşte gustare din Dumnezeiescul ajutor.
6. Conştiinţa bună prin rugăciune se găseşte; iar rugăciunea curată prin conştiinţă, că una de alta fireşte au trebuinţă.
IV. A Sfântului Maxim
1. Nu necinsti conştiinţa, că prea bune pururea te sfătuieşte; că socoteală îngerească şi Dumnezeiască îţi vâră ţie, şi de întinăciunile ascunse ale inimii te slobozeşte, şi îndrăzneală către Dumnezeu întru ieşirea din viaţă îţi dăruieşte.