I. A lui Avva Isaia

1. Simplitatea şi a nu te număra pe sine sfinţeşte inima, întărind-o în faţa celui viclean; iar cel ce umblă cu fratele său întru vicleşug, scârba inimii lui nu-1 va trece pe el [nu se va depărta niciodată de la el].

Cel ce una vorbeşte şi alta are în inima lui nutreşte gânduri cu vicleşug, iar toată rugăciunea unuia ca acesta deşartă este.

2. Nu te lipi de unul ca acesta, ca să nu te mânjeşti de otrava lui cea spurcată; umblă cu cei fără de răutate, ca să te faci părtaş slavei şi curăţiei lor; nu avea vreo răutate spre om, ca ostenelile tale să nu se facă deşarte; ţine-ţi inima curată către toţi, ca să vezi pacea lui Dumnezeu întru tine. Precum cineva care este înţepat de o scorpie, otrava ei cuprinde tot trupul şi vatămă inima lui, astfel este şi răutatea faţă de aproapele în inimă, că otrava ei pătrunde în suflet, şi aşa se primejduieşte de aceasta a cădea în pierzare. Deci cel ce cruţă ostenelile sale ca să nu piară, degrab va scutura de la sine scorpia aceasta, adică viclenia şi răutatea.

3. Dacă fratele îţi aduce ceva, să nu voieşti să deschizi ca să ştii ce este fără de dânsul; iar de este cinstit foarte [de valoare] lucrul cel adus ţie, zi-i lui: "Dă-mi-1 în mâinile mele".

4. Dacă râvna [pizma] te va necăji, adu-ţi aminte că toţi suntem mădulare ale lui Hristos şi că cinstea şi ocara aproapelui a noastră este, a tuturor, şi te odihneşti.


II. A Sfântului Maxim

1. Mâhnirea celui ce pizmuieşte cu multă osteneală se opreşte, că primejdie [nenorocire] a sa socoteşte lucru cel întru tine pizmuit şi nu este cu putinţă a o opri într-altfel decât dacă vei ascunde cumva lucrul. Iar dacă acesta pe mulţi foloseşte, iar pe acesta îl mâhneşte, care parte o vei trece cu vederea?

2. Deci, de nevoie este ca folosul celor mulţi să se facă, şi de la acela, pe cât îţi stă în putere, să nu te leneveşti, dar nici patimii celui ce pătimeşte să nu-i răsplăteşti cu rău, şi întru smerita-cugetare să-1 socoteşti pe dânsul mai presus de sine, şi în toată vremea şi locul şi lucrul să-1 cinsteşti pe dânsul.

3. Iar a ta pizmă o poţi opri dacă întru cele ce se bucură cel pizmuit de tine te vei bucura şi întru cele ce se mâhneşte împreună te vei mâhni, astfel plinind zisa Apostolului: a ne bucura adică cu cei ce se bucură şi a plânge cu cei ce plâng (cf. Rom. 12:15).


III. A lui Avva Marcu

1. Mai rău decât cel ce nedreptăţeşte pe faţă este cel ce face rău întru ascuns, pentru care acela şi greu se va munci.

2. Cel ce împleteşte vicleşuguri şi face rele într-ascuns, şarpe este, după Scriptură, şezând pe cale şi muşcând călcâiul calului (cf. Fac. 49: 17). Cel ce pe aproapele său, în acelaşi timp, întru unele îl laudă iar întru altele îl prihăneşte, acesta cu slava- deşartă şi cu pizma este ţinut, acesta prin laude se ispiteşte să ascundă pizma, iar prin prihăniri pe sine mai iscusit decât acela se socoteşte.

3. Precum nu este cu putinţă împreună a se paşte şi oi şi lupi, tot aşa nu este cu putinţă a câştiga milă viclenind pe aproapele.


IV. A Sfântului Efrem

1. Cel ce din vicleşug tace ascunde pomenire de rău în inimă, iar cel ce întru blândeţe cu pace răspunde, nepomenitor de rău este.