I. A lui Avva Isaia

1. De te vei duce într-un loc străin, în casa cuiva, şi va ieşi şi te va lăsa singur, să nu ridici faţa ta în sus şi să cercetezi lucrurile din casa lui, şi să nu deschizi nimic, nici fereastră, nici uşă, nici vas, nici carte, ci numai atunci când iese, zi lui: "Dă-mi puţintel lucru până ce voi veni", şi, orice îţi va da, fă-1 fără lenevire.

2. De vei auzi cuvinte afară, să nu le păstrezi în cuget sau, venind el, să i le spui, ca nu cumva şi pe sine şi pe acela să-1 vatămi.

3. Tânăr fiind, să nu porţi niciodată haină bună; şi nicidecum să nu dezgoleşti dinţii tăi atunci când râzi; iar fata ta să ia aminte jos, ruşinându-se. In loc străin fiind, poartă încălţăminte, iar câtă vreme eşti în chilie, sârguieşte-te a nu purta încălţăminte, fără numai de nu cumva te vei îmbolnăvi; iar umblând tu, mâinile să-ţi fie lipite de brâu, şi să nu le legeni ca mirenii, şi nici să iei aminte încoace şi-ncolo; cugetă însă în gândul tău sau roagă-te lui Dumnezeu în inima ta.

4. De te vei duce în cetate sau în sat, ochii tăi să fie privind în jos, ca să nu-ţi ridici războaie în chilia ta. Şi, mergând pe cale, deţi va zice ţie o femeie "pace ţie", răspunde-i ei în inima ta, jos căutând cu ochii; şi, de vei putea, nici la haine femeieşti să nu iei aminte.

5. De vei merge cu fraţi, depărteazăte pe sine puţin, ca să fii în tăcere [te linişteşti]; iar dacă călătoreşti împreună cu mai mari, să nu apuci înaintea lor; de cumva este bătrân cel cu care călătoreşti şi duceţi un lucru, să nu-i dai bătrânului să ducă, iar de sunteţi amândoi tineri, să ducă câte unul puţintel, şi cel ce îl duce să meargă înainte. în orice loc vei merge, nu fi cu îndrăzneală, ci fii ruşinându-te întru toate.

6. Să nu te culci în loc străin, adică în casa cuiva unde inima ta se teme că vei păcătui; iar de vei vrea să mănânci în vreun loc şi vei afla că acolo va trebui să mănânce şi o femeie, să nu şezi nicidecum, că-ţi foloseşte ţie mai bine a mâhni pe cel ce te-a chemat decât a curvi pe ascuns în inima ta. Şi, în locul în care vei dormi, să nu te acoperi cu mantia alături cu cineva; şi, înainte de a te culca, fă multe rugăciuni.

7. Iar de mergeţi pe cale şi între voi este unul slab, lăsaţi-1 pe el să meargă înaintea voastră, iar de va voi să şadă, să se aşeze, şi tu să te aşezi împreună cu el.

8. Şi de vei merge cu vreun frate şi te vei abate pe la prietenul tău, să-i zici lui care e trebuinţa ta, iar fratelui tău să-i zici "şezi aici". Şi, dacă prietenul tău te va opri să mănânci, să nu intre nimic în gura până ce nu va veni şi fratele tău să mănânce şi să se odihnească.

9. Iar de vor fi mai mulţi cei ce călătoresc împreună cu tine şi te ruşinezi să-i iei pe dânşii către prietenul tău, să nu-i defaimi pe dânşii pentru că sunt mulţi şi să te duci lăsându-i pe ei şi să mănânci pe ascuns, ci socoteşte cu dânşii ce trebuie făcut şi, orice-ţi vor zice, ascultă-i pe ei cu smerenie şi, mergând cu dânşii, fii nenumărându-te pe sine şi nefugind de la treburile slugii.

10. De vei merge într-un loc străin cu fraţii pe care nu-i cunoşti şi se vor afla mai mici decât tine, dă-le lor cinstea cea dintâi [cinsteşte-i mai mult pe ei]; iar de se va întâmpla să intri cu dânşii la unul iubit de tine pentru Dumnezeu, în toate cele ce faci dă-le lor întâietate, fie la lighean, fie la a apuca ceva de pe masă, şi nu te arăta pe tine cum că din pricina ta sunt primiţi, ci dă-le lor cinste zicând "pentru voi a făcut milă cu mine".

11. De vei călători cu fraţi şi se va afla între dânşii vreun frate spre care ai dragoste după Dumnezeu, să nu ai îndrăzneală cu dânsul, în văzul celorlalţi, ca nu cumva să se afle între dânşii vreun neputincios, că se va topi de râvnă [ciudă] şi tu vei purta păcatul lui, căci astfel i-ai dat prilej de a păcătui.

12. De te vei duce la cineva, să nu aştepţi să se bucure de tine foarte, ci, dacă te vor primi, să mulţumeşti lui Dumnezeu.

13. De te vei duce cu fraţii tăi la vreun frate sărac, să nu-1 necăjeşti pe dânsul în vreo trebuinţă, iar de nu are de prisosit, luaţi- vă singuri hrană şi cele de cheltuială şi să vă îndestulaţi cu acoperământul pe care l-aţi aflat.

14. De vei intra în chilia monahului pe care nu-1 cunoşti, oriunde te va lăsa să şezi, şezi acolo, şi să nu intri în altă chilie până nu te va chema el.

15. De mergeţi unii cu alţii pe cale, luaţi aminte la gândul celui ce este între voi slab: ori îi trebuie să şadă puţin, ori să guste puţin înainte de vreme.

16. De vă veţi afla în loc străin, nu fiţi cu îndrăzneală în locul în care veti intra, nici asupra unui lucru, ca să se folosească de rânduială voastră, şi mai vârtos întru ascunsa şi arătata tăcere; că îndrăzneala şi celelalte patimi se află întru cel neputincios, pentru nelucrarea inimii lui, pentru că nu-şi vede păcatele sale.

17. De te linişteşti în chilia ta şi teai hotărât să mănânci la un ceas anume rânduit, sau a nu mânca fiertură, sau altceva de acest fel, şi vei ieşi la un loc străin, păzeşte-te a nu zice către cineva şezând la masă "iartă- mă că nu mănânc aceasta", fiindcă astfel toată osteneala s-a dus în deşert în mâinile vrăjmaşului; căci Stăpânul tău, Mântuitorul, a zis: Fă într-ascuns, ca Părintele tău să-ţi dea întru arătare (Matei 6:18).

18. Cel ce iubeşte ostenelile sale le păzeşte pe ele ca să nu le piardă.


II. Din Pateric

1. Dusu-s-a odată Avva Isidor la Avva Theofil, Arhiepiscopul Alexandriei; iar după ce s-a întors în Schit, l-au întrebat pe dânsul fraţii "cum se află cetatea?" Iar el a zis: "Cu adevărat, fraţilor, eu faţa unui alt om n-am văzut, decât pe cea a Arhiepiscopului".

2. Iar ei, auzind, s-au tulburat zicând: "Nu cumva s-au prăpăstuit, Avva?" Şi el a răspuns: "Nu! Ci gândul nu m-a biruit a vedea pe cineva". Şi, auzind, s-au minunat de luarea-aminte şi de acrivia Bătrânului. Deci aşa şi noi să păzim ochii de risipire.

3. Făcându-se odată praznic la Chilii, fraţii mâncau la biserică. Şi era acolo un frate, şi a zis celui ce slujea: "Nu mănânc fiertură, ci sare". Şi a strigat cel ce slujea pe alt frate înaintea celor adunaţi, zicând: "Cutare frate nu mănâncă fiertură, adu-i sare!"

4. Şi s-a sculat oarecine din Bătrâni şi i-a zis lui: "Mai de folos îţi era ţie astăzi a mânca carne în chilia ta, decât a face auzit glasul acesta înaintea norodului".

5. Un frate din Schit, care nu mânca pâine, a mers la un stareţ mare, şi s-au întâmplat şi alţi străini acolo, şi a făcut stareţul puţină fiertură pentru dânşii. Şi, după ce au şezut să mănânce, schitiotul şi-a pus înaintei numai năut şi mânca.

6. Deci, după ce s-au sculat de la masă, luându-1 pe dânsul Bătrânul deosebi, i-a zis lui: "Frate, de vei merge la cineva, nu-ţi arăta petrecerea ta; iar de voieşti a ţine postirea ta, şezi în chilie şi nu ieşi nicăieri". Iar el, învăţându-se din cuvântul Bătrânului, se făcu iconom la întâlnirile fraţilor.

7. Zis-a un Bătrân: "De vei merge undeva, să nu-ţi arăţi petrecerea ta, că adică nu mănânci untdelemn, peşte sau fiertură; numai la vin, de te temi de război, să nu dezlegi şi, măcar de te vor prihăni unii, să nu-ţi pese".

8. Un frate a întrebat pe un Bătrân zicând: "De mă voi afla la dragostea [agapa] Părinţilor, ce să fac?" Răspuns-a Bătrânul: "în loc de post, înfige nemăsurata rugăciune întru smerenie". Zis-a fratele: "Şi cum aş putea, mâncând, auzind şi vorbind, să mă rog?" Şi i-a zis lui Bătrânul: "Sila pe toate le poate (cf. şi Matei 11: 12); şi, de voieşti să fii monah, aceasta o ţine totdeauna, că cel ce nu o are pe aceasta nu este monah".