I. Din viaţa Sfântului Arsenie

1. Marele Arsenie, nu numai celor de aproape era vrednic de vedere, ci şi multora din cei ce veneau la dânsul le era pricină de folos, dar şi de departe nu puţini venind, mult dor aveau să vadă faţa lui Arsenie şi cu graiurile lui să se ospăteze.

2. Că vestea virtuţii aceluia pretutindenea alerga şi auzurile tuturor le umplea, pentru aceasta mulţi din Alexandrini mergeau către dânsul, chiar şi însuşi acela, Theofil, zic adică Arhiepiscopul, care, mare lucru socotind cercetarea lui, întru nimic socotind ostenelile căii, împreună cu dregătorul cetăţii s-a dus către acela şi pentru cuvinte de folos de la dânsul s-a rugat.

3. Iar el, puţin tăcând, a răspuns apoi: "Dar de voi zice vouă ceva, vă făgăduiţi că veţi păzi?" Iar ei îndată s-au făgăduit. Iar el a zis: "Oriunde veţi auzi că este Arsenie, aceasta se cuvine să păziţi voi: să nu voiţi vreodată să mergeţi către dânsul". Veselitu-i-au dar pe dânşii cea zisă şi nu i-a scârbit iubirea de linişte a bărbatului acestuia, înţelegând astfel desăvârşita lui smerenie.

4. Dar şi după acestea căutând Arhiepiscopul mergerea către dânsul, prin oarecari prieteni a întrebat dacă, venind el, îi va deschide lui uşa. Iar el a zis: "Dacă vei veni, voi deschide, iar dacă tie îti voi deschide, e limpede că şi altor mulţi, iar pe urmă mă voi duce şi eu departe de aici". Acestea auzind Arhiepiscopul, n-a mai adăugat nimic spre a cere ceva de acest fel de la dânsul.


II. Din Pateric

1. Fost-a oarecare comis în părţile lui Avva Or, Longhin cu numele, şi multe milostenii făcea, şi, mergând la unul din părinţi, 1-a rugat să-1 ducă la Avva Or. Deci, ducându-se călugărul la Bătrânul, îl lăuda pe comis că bun este şi multe milostenii face. Şi, pricepând Bătrânul, a zis: "Da, bun este". Iar călugărul a început a-1 ruga pe dânsul zicând: "Lasă-1, Avva, să vină şi să te vadă!" Şi, răspunzând Bătrânul, a zis: "Cu adevărat, nu va trece valea aceasta, nici nu mă va vedea".

2. Petrecut-a un monah Egiptean înaintea cetăţii lui Constantin în zilele împăratului Theodosie cel tânăr; şi, trecând împăratul pe calea aceea, lăsându-i pe toţi şi venind singur, a stătut înaintea uşii monahului şi a bătut. Iar el, deschizând, 1-a cunoscut cine este, dar 1-a primit ca pe un ostaş.

3. Deci, după ce a intrat, Bătrânul a făcut rugăciune şi au şezut; şi 1-a întrebat pe el împăratul: "Cum petrec Părinţii cei din Egipt?" Şi a răspuns Bătrânul: "Toţi se roagă pentru mântuirea ta". Şi, sculându-se Bătrânul, i-a muiat lui pâine şi a pus puţin untdelemn şi sare şi, punând înaintea lui, i-a zis: "Mănâncă puţin". Iar el a mâncat; şi i-a dat lui şi apă, şi a băut, şi i-a zis lui împăratul: "Ştii cine sunt eu?" Şi a zis Bătrânul: "Dumnezeu te ştie pe tine". Apoi acela: "Eu sunt împăratul Theodosie". Şi îndată Bătrânul i s-a închinat lui.

4. Zis-a iarăşi împăratul: "Fericiţi sunteţi voi, cei ce nu vă grijiţi de bogăţie; şi întru adevăr zic, că măcar deşi m-am născut în împărăţie, niciodată nu m-am îndulcit de pâine şi de apă precum astăzi: că foarte cu dulceaţă [plăcere] am mâncat". Şi a început de atunci împăratul să-1 cinstească pe dânsul; dar Bătrânul, sculându-se, a fugit şi a venit iarăşi în Egipt.

5. Zis-a un Bătrân: "Să nu ai cunoştinţă cu vreun egumen, nici să mergi adesea la dânsul, că dintru aceasta vei avea îndrăzneală şi, de aici, vei pofti a povăţui [şi tu ca şi acela]".


III. A lui Isaia Pustnicul

1. Zis-a Avva Isaia: "Vai nouă, că, fiind din părinţi săraci şi neslăviţi, am uitat de unde suntem şi, sărăcie şi necinste a iubi pentru Dumnezeu făgăduindu-ne, ne întrecem a ne asemăna cu cei bogaţi şi slăviţi! Vai nouă, că, cu bogaţii şi cu puternicii adunându- ne, a le plăcea lor ne sârguim, iar de săraci şi de cei ce se apropie de noi cu rugăminte, ca de nişte supărători ne întoarcem.

2. Auzit-a odinioară boierul oraşului de Avva Moise, şi s-a dus în Schit să-1 vadă; şi, alergând înainte oarecine, a vestit bătrânului venirea boierului şi, auzind Bătrânul, s-a sculat ca să fugă în luncă; şi, pe când fugea, s-a întâlnit cu boierul şi cu cei împreună cu dânsul şi i-au zis lui: "Spunene nouă, bătrâne, unde este chilia lui Avva Moise?" Iar el a zis lor: "Ce voiţi de la dânsul? Acela om nebun este". Şi, auzind boierul, n-a mai vrut să se ducă către el.

3. Şi, venind la biserică, a spus clericilor: "Auzind eu despre Avva Moise, m-am pogorât să-1 văd, şi, iată, mergând noi, ne-a întâmpinat un bătrân care mergea în Egipt şi i-am zis lui: «Unde este chilia lui Avva Moise?» Şi ne-a zis nouă: «Ce voieşti de la dânsul? Acela nebun este». Iar auzind clericii, s-au întristat şi au zis: "Cum arăta bătrânul care a grăit acestea asupra sfântului?" Răspuns-a boierul: "Un bătrân îmbrăcat în haine vechi, înalt şi negru". Iar ei i-au spus lui: "Acela este Avva Moise. Iar acestea vi le-a zis vouă pentru că v-a văzut pe cale şi ca, necunoscându-se de voi, să poată trece". Şi, folosindu-se boierul, s-a dus.

4. Venit-a odată boierul să vadă şi pe Avva Simon; iar el, auzind, şi-a luat brâul şi s-a dus la finic ca să-1 cureţe. Iar venind cei cu boierul şi văzându-1 curăţind finicul, au strigat zicând: "Bătrâne, unde este pustnicul?" Iar el a zis: "Nu este aici pustnicul". Şi, auzind, s-au dus.

5. Altădată iarăşi, a venit alt boier ca să-1 vadă; şi, apucând înainte clericii, i-au zis lui: "Părinte, găteşte-te, că boierul, auzind de tine, a venit să se blagoslovească de la tine". Iar el a zis: "Da, să mă gătesc". Şi, îmbrăcând hăinişoara sa şi luând în mâini pâine şi brânză, sculându-se, a şezut în poartă mâncând; iar venind boierul la vremea lui, văzându-1 pe dânsul, s-a îngreţoşat de el zicând: "Acesta este pustnicul despre care am auzit?" Şi îndată s-a întors.

6. Un stareţ al unei obşti [chinoviarh] avea multă slavă de la oameni (şi era părinte a două sute de monahi). Odinioară, la mănăstirea acestora a venit Hristos în chipul unui bătrân sărac, cunoscut lui de mainainte, şi-1 ruga pe portar să spună egumenului că "cutare frate al tău este la poartă". Iar portarul, abia plecându-se cererii lui, a intrat ca să-i spună despre dânsul şi l-a aflat vorbind cu oarecari străini; şi, aşteptând puţin, i-a vestit despre Bătrânul cel sărac, iar el i-a răspuns lui cu mânie zicând: "Nu vezi că vorbesc cu oamenii? Lasă-mă acum!"

7. Şi, sfiindu-se portarul, s-a dat în lături. Şi, întorcându-se către Bătrânul ce arăta ca un sărac, i-a spus răspunsul proestosului. Iar Domnul, Cel îndelung-răbdător şi fără de răutate, a mai şezut o vreme aşteptând, la poartă, iar la al cincilea ceas, a venit un bogat la mănăstire, de venirea căruia, auzind portarul, îndată i-a deschis şi i-a vestit stareţului despre dânsul; iar el, ieşind cu sârguinţă, l-a întâmpinat la poartă.

8. Iar văzându-1 pe el Cel bogat întru milă, Smeritul şi Prietenul Dumnezeu, apropiindu- Se în chip de bătrân sărac, îl ruga zicând: "Voiesc să vorbesc cu tine, Avva". Iar el nici de răspuns nu l-a învrednicit pe dânsul; şi a intrat împreună cu bogatul, sârguindu- se a-i găti lui cele de ospăţ. Iar după ce au prânzit, l-a petrecut pe el Avva până la uşă, iar apoi s-a întors degrab, fiind robit de multe griji, uitând de rugămintea Săracului şi Bătrânului Celui fără de răutate.

9. Iar după ce s-a făcut seară, după ce nimeni pe Acel Blagoslovit străin nu L-a chemat, nici nu l-a băgat cumva în seamă, apropiindu-se iarăşi de portar, i-a poruncit să spună egumenului aşa: "Dacă voieşti slava oamenilor, Eu, pentru osteneala ta cea mai dinainte şi multele tale nevoinţe, voi trimite să vină la tine vizitatori din cele patru părţi ale pământului, de vreme ce a unge şi a te unge voieşti, iar din bunătăţile împărăţiei Mele nu vei gusta". Iar din acestea graiuri, săracul S-a cunoscut lor că este Atottiitorul.