I. Din viaţa Sfintei Singlitichia

1. Spunea Fericita Singlitichia: "Ştiu pe oarecine, după fapta bună vieţuind, care, şezând în chilie, pândea năvălirile gândurilor, pe care le număra însemnându-le: care e întâi, care a doua şi pe fiecare dintr-însele câtă vreme ţine, de rămâneau în urmă [zăboveau] sau le întreceau pe cele din ziua ce trecuse; şi din acestea cunoştea cu de-amănuntul harul lui Dumnezeu şi a sa răbdare şi sporire şi surparea vrăjmaşului.

2. Deci trebuinţă este ca şi noi, primind nişte canoane ca acestea, să le păzim; că, dacă cei ce pe cele vremelnice le neguţătoresc, şi în fiecare zi socotesc, şi de câştiguri şi de cele ce au sporit se bucură, iar de pagube se mâhnesc, cu mult mai vârtos noi se cuvine a priveghea neguţătorind adevărata vistierie şi a dori de bunătăţile cele mai mari, iar de se va şi ivi vreo mică furare a vrăjmaşului, să ne îngreuiem [ostenim] a o plânge pe dânsa; însă nu trebuie să ne deznădăjduim şi, pentru o greşală, să le lepădăm pe toate.

3. Ai pe cele nouăzeci şi nouă de oi, caută pe cea pierdută; nu te speria pentru una şi apoi să fugi de Stăpân, ca nu cumva mâncătorul de sânge diavol pe toată turma faptelor tale robind-o să o piardă, aflândo pustie de acoperământul Stăpânului. Deci nu da dosul pentru una; bun este Stăpânul, te primeşte ori de câte ori te vei întoarce către Dânsul; tu numai sârguieşte- te prin pocăinţă curată a o întoarce şi pe aceea înapoi.


II. Din Pateric

1. Zis-a Avva Nistero: "Dator este monahul în fiecare seară şi dimineaţă socoteală a face întru sine şi a zice «oare ce ai făcut din cele ce voieşte Dumnezeu şi ce n-ai făcut?», şi aşa a-şi isprăvi viaţa sa".

2. întrebat-a Avva Moise pe Avva Siluan zicând: "Oare poate omul în fiecare zi a pune început?" Şi a zis stareţul: "De este lucrător, poate şi în fiecare ceas a pune început".

3. Zis-a un stareţ: "De te vei apuca de nevoinţă şi te vei moleşi, apucă-te iarăşi; şi să nu conteneşti până la moarte făcând aceasta; că, unde va ajunge omul, acolo şi petrece, ori în lenevire, ori în înfrânare. Deci cearcă-te pe sine în fiecare zi, şi săptămână, şi lună, şi an, de ai sporit în post, în rugăciune, în linişte şi, mai mult decât toate, în smerenie. Că aceasta este adevărata sporire a sufletului: ca în fiecare zi mai smerit pe sine să se facă, pomenind greşalele cu'care neîncetat greşeşte, şi socoteşte pe tot omul mai bun decât pe sine, că, fără de acest gând, măcar semne de ar face, măcar morţi de-ar învia, departe se află de Dumnezeu".

4. Zis-a Avva Veniamin: "Mergeţi pe calea cea împărătească şi milele măsuraţile, şi aşa nu vă veţi împuţina".


III. A Sfântului Isaia

1. Socoteşte în fiecare zi întru ce ai greşit şi, de te vei ruga lui Dumnezeu pentru păcate, El ţi le va ierta; cercetează-te pe tine aici [pe pământ] de-a pururea ca să vezi de ce eşti lipsit şi aşa nu te vei osteni în ceasul nevoii morţii; găteşte-te a întâmpina pe Dumnezeu şi vei face voia Lui; cearcă-te pe sine în fiecare zi ca să vezi ce patimă ai biruit, dar nu te încrede în sine, că mila şi puterea ale lui Dumnezeu sunt.

2. Sculându-te în fiecare zi, adu-ti aminte că vei să dai seama lui Dumnezeu pentru tot lucrul, cuvântul şi gândul, şi nu vei greşi spre Dânsul, şi frica Lui va fi aproape de tine.


IV. A Sfântului Efrem

1. Fraţilor, neguţători duhovniceşti suntem şi ne asemănăm cu neguţătorii cei lumeşti, care în fiecare zi numără câştigul şi paguba; şi, de se vor afla pe eişi păgubiţi, se îngrijesc să plinească paguba.

2. Tot aşa şi tu, iubitule, în fiecare zi, seara şi dimineaţa, cu de-amănuntul cunoaşte neguţătoria ta. Seara intrând în inima ta, socoteşte şi zi întru sine: "Oare nu cumva am întărâtat întru ceva pe Dumnezeu? Au nu cumva şi cuvânt deşert am grăit? Sau am mâncat fără de vreme? Sau am întărâtat pe fratele meu? Sau am clevetit pe cineva? Oare nu cumva gura mea cânta, iar mintea nălucea lucruri lumeşti? Nu cumva mi-a venit mie poftă trupească şi cu dulceaţă o am primit? Nu cumva m-am biruit în grijile lumeşti, depărtându-mă cumva de pomenirea lui Dumnezeu?"

3. Acestea şi cele asemenea acestora socoteşte întru sine şi, de te vei afla întruna din acestea păgubit, sârguieşte-te a împlini paguba. Suspină şi plângi rugându-te lui Dumnezeu ca nu iarăşi întru acestea să te păgubeşti. Dar şi dimineaţa, pe acestea, întru sine, cugetă-le şi zi: "Oare cum a trecut noaptea aceasta? Am câştigat ceva întru dânsa sau m-am păgubit? Privegheat-a mintea mea împreună cu trupul? Lăcrimat-au ochii mei? Nu cumva m-am tras de somn întru plecarea genunchilor? Nu cumva au năvălit asupra mea gânduri rele şi nu de îndată m-am întors înapoi, ci cu dulceaţă leam cugetat?"

4. Cercetează-te pe sine, dacă în ceva dintru acestea te-ai biruit; nevoieşte-te pe biruire a o întoarce înapoi, pune păzitor în inima ta, ca nu cumva iarăşi aceeaşi să pătimeşti. Dacă aşa de-a pururea te vei griji, vei mântui neguţătoria ta în cămările cele cereşti, cu bună pază pe dânsa învistierind-o.