I. A Sfântului Isaia

1. Fraţilor, de veţi ieşi unii cu alţii la lucrul ce se întâmplă, fiecare din voi să ia aminte de sineşi şi nu de fratele său, şi fără a lua aminte de a lucrat acela mai mult decât dânsul sau el decât acela; şi nici să nu-1 înveţe sau să-i poruncească. Măcar de-1 va vedea oricum făcând lucrul, să nu-i zică lui: "Ai prăpădit lucrul", ci să lase pe cel ce face lucrul să-1 facă cum voieşte. Iar de va zice acela: "Fă dragoste, învaţă-mă", să-1 înveţe cu smerenie. Iar dacă, ştiind, va zice că nu ştie, şi nu va învăţa pe fratele, nu are dragostea lui Dumnezeu întru sine, ci ţine vicleşug; şi cel ce nu ştie lucrul să nu se ruşineze a zice adeseori celui ce ştie: "Fă dragoste şi vezi dacă aceasta este bine".

2. De veţi face lucrul unii cu alţii, şi unul din voi, din micşorare de suflet, va strica, nimeni să nu-1 dojenească, ci mai vârtos să vă bucuraţi împreună cu dânsul.

3. De vei lucra cu unul slab, să nu te întreci întru ascuns, vrând mai presus decât dânsul a face.

4. De vei face lucrul mâinilor tale, nevoieşte-te să nu cugeti la ce ai făcut sau la ce a făcut fratele tău în săptămână, că neiscusintă este.

5. De te vei duce la vreun lucru cu fratele tău, să nu voieşti ca să ştie că ai făcut mai mult decât dânsul; căci tot lucrul pe care- 1 face omul întru ascuns, acesta este ceea ce caută Dumnezeu de la dânsul.

6. De veti face lucru unii cu alţii, toată neajungerea [lipsa] pe care ai văzut-o afară la alţii sau ai auzit să nu o porţi cu tine în lume, sau să o laşi să se afle în gura ta ca să o spui fraţilor tăi, că moarte a sufletului tău este, de eşti înţelept.


II. A Sfântului Casian

Intru toate obştile cele din Răsărit, şi mai vârtos în cele din Egipt, un canon ca acesta stăpâneşte: "îndată slobozindu-se de la pravilă, nici unul din fraţi nu cutează a sta şi a vorbi cu altul. Şi nici din chilie nu iese, nici lucrul ce-1 au în mâini nu-1 lasă, apostoleasca poruncă împlinind-o (I Tesal. 2: 9), iar de va fi cândva trebuinţă de vreun lucru cuviincios al oarecăruia, ies cu toţii împreună, ca aşa cu sârguinţă şi cu linişte să-1 plinească, încât nici o vorbă între dânşii să se ivească, ca fiecare de sine să ia aminte la psalmi şi la gândire, plinind lucrul cel poruncit". Şi cu mare sârguinţă păzesc canonul acesta, ca nu cumva cineva cu altul, şi mai vârtos cu nou-începători, să rămână de fraţi deosebi vreodată, sau mâinile sale să îndrăznească a le întinde ca să apuce sau să se îmbrăţişeze cu altul; iar dacă cineva se va afla călcând canonul acesta, sub certare prea grea se va pune.