I. Din Pateric

1. Întrebat a fost un bătrân: "Ce este viaţa monahului?". "Gură adevărată [nemincinoasă], trup sfânt, inimă curată".

2. Zis-a un bătrân: "Minciuna este omul cel vechi care se strică după poftele amăgirii; iar adevărul este omul cel nou, cel zidit după Dumnezeu".

3. Zis-a iarăşi: "Rădăcina lucrurilor celor bune este adevărul, iar minciuna este moarte".


II. A lui Antioh Pandectul

Precum gura bărbatului cel adevărat se sfinţeşte din adevăr, adică din Domnul, că însuşi zice: Eu sunt Adevărul (Ioan 14: 6), aşa şi cel ce minte se întina din tatăl lui; Diavolul: că minciuna este de la cel viclean, precum limpede a zis Mântuitorul.


III. A Sfântului Isaia Pustnicul

Să nu lauzi decât cele pe care le-ai văzut; iar cele ce le-ai auzit să nu le spui de ca şi cum le-ai fi văzut. învaţă-ţi limba ta întru cuvintele lui Dumnezeu întru cunoştinţă, şi minciuna să fugă de la tine. A iubi slava oamenilor naşte minciuna; iar răsturnarea minciunii prin smerenie face şi mai mare frica lui Dumnezeu în inima ta. Păzeşte-te de minciună, că aceasta goneşte de la tine frica lui Dumnezeu.


IV. A lui Avva Marcu

Gura celui smerit va grăi adevărul, iar cel ce se împotriveşte acestuia, este asemenea slugii aceleia ce a pălmuit pe Domnul peste obraz.


V. Din Pateric

1. Zis-a Avva Anuv: "De când s-a numit peste mine numele de călugăr, n-a ieşit din gura mea minciună".

2. Zis-a Avva Grigorie: "Acestea trei cere Dumnezeu de la tot omul ce are Dumnezeiescul Botez: credinţa dreaptă - din suflet; adevărul - din limbă; şi întreaga-curăţie - din trup".


VI. A Sfântului Efrem

Odinioară, făcând fraţii noaptea lucrul de întâmplare, iarnă fiind, unul dintrînşii, supărându-se de ger, s-a întors în chilia sa. Iar altul cârtea asupra lui. Şi a trimis la dânsul pe un frate ca să-1 cheme. Ducânduse acela, l-a aflat pe dânsul pătimind cumplit şi i-a zis lui: "Fraţii întreabă cum te afli, iar pentru lucrul tău să nu-ţi fie în grijă, că îl facem noi". Iar el a zis: "Pomenită să fie dragostea voastră, că şi eu voiam să mă ostenesc împreună cu voi, dar mă împiedică boala". Şi întorcându-se cel trimis către cei ce l-au trimis pe dânsul, le-a zis lor: "Foarte pătimeşte fratele, şi mi-a zis că şi el voia să se ostenească împreună cu noi, dar nu poate". Acesta este cel ce a împlinit iconomia întru minciună.


VII. Din Pateric

1. Doi bătrâni aveau necaz între dânşii; şi s-a întâmplat ca unul dintre dânşii să se îmbolnăvească. Şi a venit la dânsul un frate pentru cercetare. Iar bătrânul a rugat pe fratele, zicând: "Eu şi cutare bătrân avem scârbă, şi voiam ca să-1 rogi pe dânsul să ne împrietenim". Răspuns-a fratele: "Poruncitai Avva? Eu îl voi ruga". Şi ieşind fratele, cugeta întru sineşi cum să schimbe lucrul; că se temea ca nu cumva bătrânul să nu primească rugămintea, sau să le facă şi mai multă întărâtare.

Dar, după iconomia lui Dumnezeu, oarecare din fraţi a adus lui cinci smochine şi puţintele dude; şi luându-le fratele pe acelea, le-a pus în chilia sa; şi alegând o smochină şi puţintele dude, a dus bătrânului la care voia să meargă, şi a zis: "Părinte, pe acestea le-a adus oarecine cutărui bătrân care e bolnav şi, fiindcă m-am întâmplat acolo, mi-a zis: «Primeşte acestea şi le du cutărui bătrân». Şi le-am adus la tine". Iar dacă a auzit bătrânul, a stătut gândind ca la un ceas şi a zis: "Mie mi-au trimis acestea?". Şi a răspuns fratele: "Da, părinte". Şi le-a primit bătrânul pe ele, zicând: "Bine ai venit!". Şi întorcându-se fratele în chilia sa, a luat două dintre smochine şi puţintele dude şi a dus şi celuilalt bătrân bolnav. Şi făcându-i lui metanie, a zis: "Primeşte acestea, părinte, că ţi-a trimis ţie cutare bătrân". Iar el, vesel făcându-se, a zis: "împrietenitu-ne-am?". Iar fratele a zis: "Da, părinte, prin rugăciunile tale". Şi a zis bătrânul: "Slavă lui Dumnezeu". Şi s-a împrietenit bătrânul prin darul lui Dumnezeu şi prin priceperea fratelui, care i-a tras pe ei la pace prin trei smochine şi puţintele dude, şi n-a cunoscut bătrânul ce a făcut fratele.

2. Întrebat-a odată Avva Agathon pe Avva Alonie dacă se poate să minţi vreodată pe cineva. Şi a răspuns Avva că se poate. Iar el a întrebat: "Când?". Şi el a zis: "Iată, doi oameni înaintea ta au făcut ucidere, iar unul a fugit în chilia ta. Şi dregătorul îl caută pe el, şi te întreabă pe tine, zicând: «Ştii de ucidere?». Deci, de nu-1 vei minţi, îl dai pe dânsul la moarte; lasă-1 mai vârtos pe dânsul înaintea lui Dumnezeu fără de legături, că El ştie toate. Deci arătat este dintru aceasta că, câteodată, minciuna se poate cinsti înaintea adevărului".