I. Grigorie Dialogul

Un oarecare cu numele Fortunat, bărbat de neam preabun, l-a rugat pe robul lui Dumnezeu Bonifatie, Episcopul cetăţii Fernitidos, ce strălucea cu prea mari faceri de minuni, să vină în casa lui. Iar el, văzând că bărbatul cerea cu credinţă, cu osârdie l-a ascultat. Şi venind Episcopul în casa lui Fortunat, şi masa punându-se, mai-nainte să aducă el lui Dumnezeu rugăciunea cea hotărâtă la masă, un om oarecare sărac a stătut înaintea uşii cu jucări şi cu chimvale, cântând şi cerând de mâncare cu acelea. Iar Episcopului, rău părându-i şi înfuriindu-se de sunetul chimvalelor, a zis: "Vai,vai, a murit nenorocitul acesta: eu la masă de veselie venind, încă n-am deschis gura mea spre lauda lui Dumnezeu, iar acesta, cu jucări venind, în chimvale a lovit". Şi adăugând, a zis: "Daţi-i lui, pentru dragostea de mâncare şi de băut, ca să cunoaşteţi că a murit".

Deci acel om ticălos, luând pâine şi vin din casa aceluia, iar apoi voind să iasă pe uşă, o piatră mare foarte de sus din zid i-a căzut pe cap şi i l-a sfărâmat desăvârşit. Şi ridicându-1 mai mult mort, a murit în ziua ce a urmat, după hotărârea omului lui Dumnezeu, dintru care lucru, Petre, se poate să cunoşti cum că arătat este că sfinţii sunt lăcaşuri ale lui Dumnezeu şi, dacă se vor mişca cândva înspre mânie, Cel ce locuieşte întru dânşii printr-înşii lucrează putere, şi le aduce asupră-le izbândă, în orice fel voiesc ei.