I. Din Pateric


1. Zicea oareşicare din Părinţi că la călugări trei rânduieli sunt mai vârtos cinstite, de care ni se cade să ne apropiem cu frică şi cu bucurie duhovnicească: împărtăşirea cu sfintele Taine, masa fraţilor, şi spălarea lor.

2. Povestea încă şi oarecare într-acest fel: "Era un oarecare stareţ mare şi văzător, şi s-a întâmplat lui odată să şadă cu mai mulţi fraţi, şi, pe când mâncau ei, stareţul lua aminte cu duhul şi vedea adică pe unii mâncând miere, iar pe alţii pâine, iar pe alţii gunoi. Şi se minuna întru sineşi, şi se ruga lui Dumnezeu, zicând: «Doamne, descoperă-mi taina aceasta: cum tot aceleaşi bucate sunt tuturor puse înainte pe masă când mănâncă, şi aşa schimbate se arată». Şi i-a venit lui glas de sus, zicând: «Cei ce mănâncă miere, aceştia sunt cei ce cu frică şi cu cutremur şi cu bucurie duhovnicească şed la masă şi neîncetat se roagă, şi rugăciunea lor ca o tămâie se suie către Dumnezeu. Iar cei ce mănâncă pâine, aceştia sunt cei ce mulţumesc lui Dumnezeu pentru împărtăşirea celor date lor de la Dânsul. Iar cei ce mănâncă gunoi, aceştia sunt cei ce cârtesc şi zic: aceasta este bună, iar aceasta proastă. Deci nu se cade, zice, pe acestea a le socoti, ci mai vârtos a slavoslovi pe Dumnezeu, şi laude a-I trmite Lui, ca să se plinească cea zisă de Apostolul: Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi (I Cor. 10: 31).

3. Un frate a întrebat pe un stareţ, zicând: "Iată, mă duc cu fraţii într-un loc, şi ne pun nouă de mâncare; iar dacă fraţii, ori pentru înfrânare ori pentru că au mai mâncat, nu mai voiesc a mânca, iar eu sunt flămând, ce voi face?". Şi a răspuns stareţul: "Dacă tu eşti flămând, ia aminte la cei ce şed câţi sunt, aşijderea socoteşte şi cele puse înainte, şi vezi ce parte ţi se cuvine ţie, aceea mănâncă, şi nu-ti va fi tie sminteală, că trebuinţa ai făcut; iar de te vei birui, şi vei mânca mai mult, aceasta îti va fi biruire".


II. A lui Avva Isaia

1. Frate, şezând la masă cu fraţii, mai tânăr fiind, să nu zici întru sineţi "Mănâncă tare" ci adu-ţi aminte de păcatele tale ca să nu mănânci cu dulceaţă, şi întinde mâna ta numai înaintea ta, de ca şi cum ai fi silit să mănânci, iar de este ceva înaintea altuia, să nu întinzi mâna ta la aceea. Iar hainele tale să fie acoperind picioarele tale, şi genunchii tăi lipiţi unul de altul. Şi mâncând, să nu ridici faţa ta către aproapele, şi să nu iei aminte aici şi acolo, şi să nu grăieşti vreun cuvânt, afară de mare nevoie. Să nu întinzi mâna ta la ceva, voind pe aceea, mai-nainte de a zice: "Blagosloveşte". Şi bând apă, să nu laşi gâtlejul tău să facă sunet, precum mirenii. De vei conteni a mânca, sculându-se fraţii, scoală- te şi tu. Şi să nu şezi cu cineva a vorbi ceva, nici chiar şi de-ar fi cuvinte Dumnezeieşti, ci intră în chilia ta şi plânge păcatele tale.

2. De vei merge la vreun frate, sau la obşte, tot ce se află dulce nu da gurii tale întru saţiu, ca degrab să voieşti a veni la chilie, şi să nu te faci vânzător de sineţi. Şi şezând cu fraţii, de-ţi va veni ţie flegmă, să nu o lepezi pe ea înaintea lor, ci scoală-te şi lepăd-o pe ea afară. Nu întinde trupul în văzul lumii. De te va îneca căscarea, să nu deschizi gura înaintea oamenilor, şi va fugi de la tine. Să nu deschizi gura ta râzând nicidecum, că este semn al netemerii. De veţi mânca ceva la masă, şi este cineva din voi nevoind pe aceea, să nu zică că "nu pot să mănânc", ci să se silească pe sine până la moarte, şi Dumnezeu îl va odihni pe dânsul. Dacă fratele tău va fierbe fiertură şi aceasta nu se va face bine, să nu zici "rău ai făcut", că moarte este sufletului tău, ci cearcă-te pe sineţi - căci de-ai fi fost tu auzind aceasta de la altul, mult te-ai fi necăjit - şi te vei odihni.


III. A Sfântului Diadoh

A mânca şi a bea din toate cele puse înainte, mulţumind lui Dumnezeu, nicidecum nu este ceva care se împotriveşte canonului cunoştinţei; că toate sunt bune foarte; iar a se depărta cineva cu plăcere de cele dulci şi multe este a celor cu prea mare dreaptasocoteală şi preacunoscători. Că nu vom defăima cu dulceaţă pe cele dulci de aici de nu vom gusta din dulceaţa lui Dumnezeu întru toată simţirea şi adeverirea.


IV. A lui Avva Casian

A se face citire în obştile Răsăritului în vremea mâncării am cunoscut că nu e o rânduiala dată de canonul obştilor din Egipt, ci de cel al obştilor din Capadocia, care nu atât pentru iscusire duhovnicească, cât pentru tăcerea vorbirilor s-a rânduit. Iar celor din Egipt, dar mai vârtos la Taveniosiţi, atâta tăcere se arată de către toţi (când într-un loc, în vremea mâncării, se adună o mulţime mare de fraţi), cât întru alte obşti nu se află, încât a nu îndrăzni cineva nici a cârcăi, afară de începătorul mesei, care, de s-ar fi făcut vreo trebuinţă, cu lovire în clopoţel mai vârtos decât cu glasul o însemna pe aceea, încă şi culioanele până jos la gene le poartă aceştia, ca nu cumva să aibă ochii risipiţi şi să se uite unii la alţii cu iscodire, ci să privească numai la singură masa şi la mulţumirea lui Dumnezeu Celui ce îi hrăneşte. Şi o mare oarecare păzire este la dânşii, aceea că nimeni nu se împărtăşeşte de hrană afară de trapeză.


V. Din Pateric

1. Spuneau Părinţii că, mâncând odată fraţii la dragoste, a râs un frate la masă, şi, văzându-1 pe dânsul Avva Ioan, a plâns, zicând: "Oare ce este în inima acelui frate de a râs, dator fiind mai vârtos a plânge, că doar dragoste (milostenie) mănâncă?"

2. Bolnăvitu-s-a oarecare din Părinţi şi, neputând a primi hrană multe zile, îl ruga ucenicul său a face puţină fiertură; şi i-a dat voie. Şi ducându-se fratele, a făcut şi i-a adus lui să mănânce. Şi erau acolo agăţate două vase: unul având miere, iar celălalt ulei de sămânţă de in, pe care, după fire fiind puturos şi cu totul de nemâncat, îl folosea pentru candelă. Iar fratele, vrând a pune miere în fiertura bătrânului, n-a luat bine aminte şi, în loc de miere, a pus ulei, şi aşa a dus fiertura la bătrânul. Iar el, gustând, a priceput necunoştinţa fratelui, dar n-a grăit nimic, ci a mâncat tăcând. Şi l-a silit pe dânsul fratele iarăşi a mânca. Iar el, silindu-se pe sineşi, a mâncat puţin. Şi pe când stătea fratele încă rugându-1 pe dânsul ca să mai mănânce, a zis bătrânul: "Crede-mă, fiule, nu pot să mănânc mai mult". Iar el, de ca şi cum îndemnând pe bătrânul, şi pornind pofta lui cea căzută de boale, a zis: "Bună este, părinte, iată şi eu mănânc cu tine". Şi cum a gustat, cunoscând ceea ce a făcut, a căzut cu faţa la pământ, zicând: "Vai mie, părinte, că te-am prăpădit, şi tu, pentru că n-ai grăit, ai pus păcatul asupra mea!". Răspuns-a stareţul: "Scoală-te, fiule, şi nu te necăji, că de ar fi voit Dumnezeu ca să mănânc miere, miere ai fi pus".

3. Zis-a un stareţ: "Şezând ca să mănânci, dracul lăcomiei pântecelui cu trecerea vremii biruieşte-I şi-1 ţine, zicându-i lui: «Aşteaptă, că nu eşti flămând»; şi mănâncă frumos şi binişor; şi pe cât te sileşte acela, mai vârtos tu încetişor mănâncă, căci aşa opinteşte pe cineva: încât a voi pe toate deodată să le mănânce".


VI. A Sfântului Efrem

Mai bine este a mânca şi a mulţumi Domnului, decât a nu mânca şi a osândi pe cei ce mănâncă şi mulţumesc Domnului. Frate, şezuşi la masă? Mănâncă pâine şi nu cleveti asupra aproapelui, ca să nu te afle mâncând cărnurile fratelui tău prin clevetire; că scris este: Cei ce mănâncă pe norodul meu întru mâncare de pâine, pe Domnul nu L-au chemat (Ps. 13: 4). Sănătos fiind cu credinţa, mănâncă întru Domnul tot ce este pus ţie înainte. Iar de este pus înaintea noastră ceva de mâncare pe care tu nu pofteşti a mânca, nu te întoarce dinspre dânsa, ci mai mult mănâncă şi mulţumeşte Domnului.

Şezut-ai la masă? Ia aminte de sineţi şi nu căuta împrejur ca un neînvăţat. Neiscusire este monahului a mânca pe dea- ntregul bucatele cele puse înainte. Nu defăima frânturile, că Domnul a zis ucenicilor Săi să adune prisosinţa frânturilor ca să nu se piardă ceva. Frate, de ţi se va întâmpla a bea un pahar de vin, du-te după rugăciune degrab în chilia ta şi, închizând uşa, mulţumeşte Domnului Celui ce iconomiseşte, căci a înmulţi cuvinte cu fraţii după masă, bănuieli, prepusuri şi sfărâmări naşte. Bărbatul beţiv face şi grăieşte seara cele ce nu se cad, iar dimineaţa se căieşte; şi dacă iarăşi va afla, iarăşi le va face pe acelea. Dacă te-ai ispitit odată, păzeşte-te de aici înainte; că scris este: Cel născut de la Dumnezeu se păzeşte pe sine, şi vicleanul nu se atinge de dânsul (I Ioan5:18).

Cinsteşte pe toţi pentru Domnul, cinsteşte necerând ceva, şi de la Domnul vei afla dar; că scris este: Cel ce nu se ruşinează de feţele drepţilor nu este bun; unul ca acesta, într-o bucată de pâine va da [vinde] pe om, şi cel ce nu se sfieşte de faţa fratelui său, prin osteneală se va pedepsi (Pilde 28: 21). De vei mânca împreună cu fraţii, după canon întinge în tipsie, adică după rânduială; căci şi turtureaua şi rânduneaua, păsări ale câmpului, au păzit vremile intrării lor. întinge, şi nu te întrece cu cei mai mici decât tine, adică nu-i defăima pe aceia ca pe nişte mai mici: o dată întinzând ei mâna, tu de două ori întinzând, şi apucând mai-nainte decât dânşii. Şi tu, iubitule, toată ziua săvârşind-o flămând, pentru o bucată de ceas te tulburi, dar mai vârtos (se cuvine) ca părintele să-i aştepte pe toţi, şi pe cei mai mici a-i îndemna, şi să nu înceapă mai-nainte din mâncare, ci o dată cu fraţii să întindă mâna în strachină.

Cel ce tace la masă este asemenea celui ce mănâncă pâinea sa cu miere; iar cel ce înmulţeşte cuvinte tulbură şi pe cel liniştit. Mănâncă cu aşezare, şi băutura ta să fie fără gâlceava [zgomot]. Frate, mâncat-ai pâine şi te-ai săturat? Dă slavă lui Dumnezeu, Celui ce te-a săturat, iar dacă te-ai ales cu puţin, mai puţin decât trebuinţa luând, slăveşte aşijderea întru sineţi pe Domnul, Cel ce te-a întărit, şi nu zice înaintea tuturor "Numai atâta pâine am mâncat", că, dacă vei zice aceasta şi dacă te vei sârgui a se cunoaşte ceea ce ai făcut, te depărtezi de la plata ta; iar dacă şi osândind pe cei ce mănâncă şi mulţumesc ai zis aceasta, ai prăpădit toată lucrarea ta, şi te-ai dat pe sineţi în mâinile vrăjmaşilor.