I. Din viata Sfântului Pahomie

Marele Pahomie, într-una din mănăstirile cele de sub dânsul zidind case de rugăciune şi făcând şi foişoare şi stâlpi de cărămidă frumoşi, s-a veselit de lucrul pe care bine l-a zidit; şi, socotind că nu se cuvine a se minuna de lucrul mâinilor şi de frumseţea lucrărilor sale a se veseli, proaspăt încă fiind lucrul, luând funii şi legând stâlpii, a poruncit fraţilor a trage cu toată puterea, până ce stâlpii se vor strâmba şi se vor face neplăcuţi la vedere. Şi, aflând prilej, a început a zice: "Nici voi să nu vă întreceţi a împodobi mult lucrul mâinilor voastre, fraţilor, ci mai vârtos rugaţi-vă ca, cu harul lui Hristos şi cu darul Duhului Sfânt, nefurate să rămână lucrurile voastre, şi ca nu, prin lauda cea prin meşteşug alunecându-se mintea, vânare a Diavolului să se facă, că multe sunt meşteşugirile lui".


II. A Sfântului Varsanufie

Un frate a întrebat pe stareţul, zicând: "De-mi va cădea în mână un lucru şi am trebuinţă de dânsul pentru slujba ce mi s-a încredinţat, şi văd că am împătimire spre dânsul, oare, de-l voi lua, nu-mi este mie patimă?"

Răspuns-a stareţul: "De ai trebuinţă de acel lucru, dar te luptă gândul împătimirii, zi-i gândului că «trebuinţă este de el, de ce dar mă lupţi cu poftă a-l lua pe acesta?», şi, de va înceta patima de la tine, ia-l, iar de nu, de va fi cu putinţă a se face trebuinţa şi cu alt lucru, fă cu acela, şi chinuieşte-ţi patima, iar de nu se poate, ia lucrul prihănindute pe sineţi şi zicând «de n-ar fi fost trebuinţă, nu l-aş mai fi luat, pentru că mă biruiesc cu împătimirea»".

Zis-a fratele: "De-mi va da cineva un lucru şi am trebuinţă de dânsul, şi văd inima mea cum cu patimă voieşte a-l primi, ce voi face? Să-l iau pentru trebuinţă ori, din pricina împătimirii, să-l lepăd?"

Răspuns-a stareţul: "Precum pentru hrană, la fel şi pentru aceasta: ştii că avem trebuinţă de hrană în toate zilele, dar opriţi suntem a o lua pe aceasta cu dulceaţă, dar, dacă mulţumind lui Dumnezeu, Cel ce o a dat pe ea, şi osândindu-ne pe înşine că luăm ca nişte nevrednici, Dumnezeu o face pe ea spre sfinţire şi blagoslovenie. Deci, când ai trebuinţă de vreun lucru, şi te vei bine-noroci cu el, mulţumeşte lui Dumnezeu, Celui ce l-a sporit pentru tine, şi osândeşte-te pe sineţi ca pe un nevrednic, şi Dumnezeu va izgoni de la tine împătimirea, că la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Iar de nu ai trebuinţă de lucru, nu-l lua pe el, de vreme ce lăcomie este.