I. Din viaţa Sfântului Ioan Milostivul

Cine ar putea spune cu de-amănuntul săraca pe-trecere a minunatului Ioan Patriarhul, puţinătatea hranei, prostimea şi măsurarea cea pentru haină şi aşternut? Căci, alături de altele, nici de această virtute nu se lenevea, [mergând] până într-acolo, încât nici dintru acestea nu avea mai mult decât locuitorii de rând ai cetăţii. Odată, unul dintre aceştia, cunoscut al sfântului, aflând de cum se afla acesta, a cumpărat un palton cu treizeci şi şase de galbeni, pe care l-a trimis fericitului, prea mult rugându-se lui a nu-l lepăda, ci cu acesta a se înveli.

Deci, pentru buna-credinţă a bărbatului şi pentru sârguinţă şi înfocarea doririi, sfântul s-a învoit la aceasta şi l-a primit. însă toată noaptea nu a încetat ticăloşindu-se pe sine - precum au spus mai pe urmă cei apropiaţi ai lui - zicând: "Şi cine nu ar osândi pe smeritul Ioan? Dacă mie îmi este cu putinţă a mă acoperi cu acoperământ de treizeci şi şase de galbeni, iar fraţii mei cei după Hristos, vai, sub cer stau îngheţând de ger şi ticăloşindu-se, neputând a dobândi nici măcar un petec mic şi ieftin, dintru care cei mai mulţi deşerţi cu pântecele şi necinaţi s-au culcat, care şi de firimiturile cele ce cad de la masa mea - vai mie! - au dorit, precum săracul Lazăr? Vai, vai, câţi străini şi nemernici au sosit acum în această cetate, care n-au unde să-şi plece capul, flămânzind, însetând, şi care zac în mijlocul târgului! Iar eu întru toate felurile de bunătăţi ale bunei-pătimiri [zac] şi, pe lângă alte răsfăţări, de acum mă acopăr şi cu acest acoperământ de mult preţ. Ce dar aştept să aud în acea Zi? Ce altceva decât că «ai luat bunătăţile tale în viata ta, iar săracii cele rele, pentru aceasta ei adică se mângâie, iar tu, după vrednicie, te chinuieşti» (cf. şi Luca 16: 25). Dar binecuvântat este Domnul, că smeritul Ioan nu se va mai acoperi cu acest acoperământ, ci cu preţul acestuia se vor îmbrăca săracii!"

Deci, îndată ce s-a luminat, a trimis paltonul în târg ca să se vândă; pe care, văzându- l cel ce i-l adusese, iarăşi l-a cumpărat şi iarăşi i l-a adus. Iar el, deşi l-a primit, l-a trimis iarăşi în târg; şi dacă de două ori, ba şi de mai multe ori s-a făcut aceasta, Marele a trimis cuvânt celui ce îl aducea: "Să vedem, zicea, care din noi doi va obosi primul: eu pe dânsul vânzându-l, ori tu, cumpărându-l şi aducându-l?" Căci bărbatul era din cei foarte bogaţi, pentru care pricină Marele Ioan dinadins voia să câştige bani de la acela, ca de la el să curgă la săraci.


II. Din viata Sfântului Arsenie

Marele Arsenie se lipsea aşa de mult de cele ale lumii, încât le socotea pe toate ca nimic, şi nici să le vadă nu suferea; ci, mai vârtos, împotrivă măsurând şi împotrivă punând cele luminoase ale vieţii lui celei dintâi de la palat, şi hainelor cu care el se îmbrăca acolo, folosea ca îmbrăcăminte haine foarte proaste, atâta cât cu nimic să nu se deosebească de un ţăran sărac, care poartă haine rupte şi putrede; dar pe el aceste haine sărace şi lepădate mai mult îl veseleau, şi întru acestea se împodobea, ca unul ce voia să-şi păzească podoaba cea dinlăuntru şi nearătată, mai vârtos adică sufletul său a-l împodobi decât trupul.


III. Din Pateric

1. Un frate a întrebat pe un stareţ, zicând: "Bine este a avea două cămăşi?" "Păstrează două cămăşi, a răspuns bătrânul, dar nu să nu ai răutate care întina tot trupul şi sufletul, că sufletul nu are trebuinţă de răutate, iar trupul are trebuinţă de acoperământuri. Deci să avem cele trebuincioase, şi cu acestea să ne îndestulăm, precum este scris (cf. I Tim. 6: 8)".


IV. A lui Avva Isaia

Vezi să nu laşi trupul tău urât la vedere şi neînfrumuseţat, şi aşa să te fure slava- deşartă; iar de eşti mai tânăr, lasă-l pe el întru toată neînfrumusetarea, că de folos îti este tie. Văzând ceva de-al fratelui tău, să nu-l pofteşti, ori haină, ori brâu, ori culion, şi să nu-ţi împlineşti pofta ta făcând-ţi ţie după asemănarea lui; ba şi carte de-ţi vei face ţie, să nu o înfrumuseţezi sau să o împo-dobeşti, că patimă este aceasta. Podoaba trupului este prăpădire a sufletului; iar a purta grijă de trupuri, după frica lui Dumnezeu, bine este.


V. A lui Avva Isaac

Dintre îmbrăcăminţile tale, iubeşte pe cele sărace, ca să defaimi pomenirile cele ce răsar întru tine, zic adică pe înalta cugetare; căci cel ce iubeşte scliviseala nu poate câştiga pomeniri smerite; că inima cu chipurile cele din afară se închipuieşte.


VI. Din Pateric

1. Zicea Avva Isaac către fraţi: "Părinţii noştri şi Avva Pamvo purtau numai vechituri mult cârpite; iar acum voi purtaţi haine de mult preţ..., duceţi-vă de aici, că aţi pustiit cele de aici!" Iar când voia să se ducă la seceriş, le zicea lor: "Nu vă mai dau porunci, că nu le păziţi".

2. Acelaşi a zis: "Zicea Avva Pamvo că o haină ca aceasta este dator a purta monahul, una adică pe care, lepădând-o în afara chiliei şi lăsând-o trei zile, nu o va lua nimeni, pentru netrebnicia ei".


VII. A Sfântului Efrem

Cel ce împodobeşte hainele sale vatămă sufletul său; că marele preţ al hainelor prihănit face sufletul monahului, mândrie făcând într-însul; iar micul preţ al hainelor, folos şi laudă a monahului este. Sârguieştete, călugăre, de lucrarea cea dinlăuntru şi nu împodobi pereţii, că nu e de folos; că frumuseţea chiliei monahului răbdare nu dă. Cele de trebuinţă să căutăm, că cele prisositoare şi cele ce ne aduc risipirea minţii sunt vătămătoare şi pierzătoare.