I. Din Pateric

1. De te vei bolnăvi, şi vei cere un lucru de la cineva spre trebuinţa ta, şi nu-ţi va da ţie, nu te necăji asupra lui, ci zi că, "de aş fi fost vrednic a lua, ar fi vestit Dumnezeu fratelui pentru a-mi da mie dragoste (pomană)".

2. Zis-a iarăşi: "Dacă vei fi oprit la dragoste şi te vor pune în locul cel mai de jos, să nu cârtească gândul tău, ci zi că «nici aici nu eram vrednic»; şi cunoaşte aceasta: că niciun necaz nu vine omului fără decât numai [îngăduit] de sus de la Dumnezeu, spre cercare sau pentru păcatele tale, iar cel ce nu crede aşa nu crede că Dumnezeu este Judecător drept".

3. Povestit-a un stareţ oarecare că odinioară, adunându-se Părinţii pentru folos, sculându-se unul dintr-înşii şi luând pernuţa ce era pe scaunul său, o a pus deasupra, pe umerii săi; şi, ţinând-o cu amândouă mâinile, a stătut în mijlocul tuturor, căutând spre răsărit. Şi s-a rugat, zicând: "Dumnezeule, miluieşte-mă!" Şi-şi răspundea luişi, zicând: "De voieşti să te miluiesc, pune jos ceea ce ţii, şi aşa te voi milui. Zis-am ţie: pune jos ceea ce ţii, şi te voi milui", şi aceasta de multe ori făcând, a şezut. Şi i-au zis lui Părinţii: "Spune-ne nouă, ce este ceea ce ai făcut?" Şi a răspuns lor: "Pernuţa pe care o ţineam pe umerii mei este voia mea; şi rugam pe Dumnezeu ca împreună cu dânsa să mă miluiască. Şi mi-a zis mie: «Lasă ceea ce porţi, şi te voi milui»". "Deci şi noi, zicea, de voim să fim miluiţi de Dumnezeu, să lăsăm voile noastre şi să dobândim milă".


II. A lui Avva Isaia

Frate, de ţi se va întâmpla ţie vreun lucru, ori în cuvânt, ori în cuget, nu căuta cu niciun chip a ta voie, nici a ta odihnă, ci sârguieşte-te a cerca voia lui Dumnezeu cu de-amănuntul şi desăvârşit a o face pe aceasta, chiar de se pare că ar avea osteneală, crezând din toată inima că aceasta este ceea ce foloseşte mai mult decât toată priceperea omenească; căci porunca Lui viaţă veşnică este şi cei ce o caută pe dânsa nu se vor lipsi de tot binele.


III. A lui Avva Marcu

Unii numesc pricepuţi pe cei ce cunosc lucru-rile cele simţite; însă pricepuţi sunt cei ce pot stăpâni voile lor.

Cel ce nu împacă cu Dumnezeu voia lui se împiedică în izvodirile sale şi sub mâna potrivnicilor se face.

Când voieşti să dezlegi lucru împleticit, caută pentru dânsul ceea ce place lui Dumnezeu, şi dezlegarea lui o vei afla folositoare.

Intru lucrurile în care binevoieşte Dumnezeu, într-acestea şi toată făptura slujeşte; iar întru cele dinspre care El Se întoarce înapoi, aşijderea şi făptura se împotriveşte.

Cel ce se împotriveşte întâmplărilor celor întristăcioase nu ştie că se ceartă cu cele poruncite de Dumnezeu, iar cel ce le primeşte pe ele în cunoştinţă adevărată, acesta, după Scriptură, aşteaptă pe [rabdă pentru] Domnul (cf. Ps. 39:1).

Ispită venind, nu căuta pricina sau prin cine a venit, ci cum pe dânsa cu mulţumită şi fără pomenire de rău o vei răbda.


IV. A Sfântul Diadoh

Toţi oamenii după icoana [chipul] lui Dumnezeu sunt, iar după asemănarea Lui sunt numai aceia ce prin multă dragoste pe a loruşi slobozenie o au robit lui Dumnezeu; căci atunci când nu suntem ai noştri înşine, atunci suntem cu Cel ce, Luişi, pe noi cu El prin dragoste ne-a împăcat.


V. Din Pateric

Zis-a Avva Isidor: "Priceperea sfinţilor aceasta este: a cunoaşte voia lui Dumnezeu, că pe toate le biruieşte omul întru ascultarea adevărului, că icoană şi asemănare a lui Dumnezeu este. Decât toate patimile, mai cumplită este aceea de a urma cineva inimii sale, adică a se pleca voii sale şi nu Legii lui Dumnezeu. Această patimă se arată la început omului părând a avea o odihnă oarecare, iar mai pe urmă i se preface lui spre plângere, ca unuia ce nu a cunoscut taina Dumnezeieştii Iconomii şi care n-a aflat calea lui Dumnezeu ca să umble într-însa.