PRICINA A DOUA: Că se cuvine ca în vremea aceasta de faţă a face binele, şi nu a-l amâna pentru cea viitoare, şi că după moarte nu este îndreptare
I. Din Pateric
1. Un frate a întrebat pe Avva Pimen, zicând: "Avvo, erau doi oameni, unul era călugăr şi unul mirean. Călugărul s-a gândit de cu seară ca dimineaţa să lepede călugăria, iar mireanul s-a gândit să se facă călugăr; dar amândoi au murit în noaptea aceea şi n-au ajuns a săvârşi ce şi-au pus în gând. Oare ce se va socoti lor?" Şi a zis stareţul: "Călugărul a murit călugăr şi mireanul a murit mirean, căci s-au dus întru ceea ce s-au aflat".
2. Zis-a un stareţ: "Acest glas strigă către om până la suflarea cea mai de pe urmă: «Astăzi întoarce-te!»"
3. Zis-a un stareţ: "Neamul acesta nu caută pe «astăzi», ci pe «mâine»".
4. Se zicea despre un stareţ că atunci când îi ziceau lui gândurile "lasă pe mâine, şi mâine te vei pocăi", el le răspundea împotrivă, zicând: "Ba nu, ci astăzi mă voi pocăi, şi mâine va fi voia lui Dumnezeu".
5. Zis-a un stareţ: "Toată răutatea, nesăvârşindu-se, nu este răutate; şi toată dreptatea, nesăvârşindu-se, nu este dreptate".
II. A Sfântului Efrem
1. Fraţilor, vremea pocăinţei este ceea ce stă de faţă; deci fericit este cel ce nicidecum nu a căzut în mreaja vrăjmaşului; iar dacă cineva, şi căzând, a rupt mreaja şi, sărind, a scăpat de la dânsul, întrucât este în viaţa aceasta, şi acesta este fericit: că, încă trăind în trup, a putut scăpa de război, precum peştele a scăpat din năvod; căci peştele, în apă fiind, dacă va fi vânat, rupe mreaja şi se sloboade fugind în adânc, şi aşa se va mântui; iar de se va trage la uscat, nu-i va fi lui de niciun ajutor.
Aşa şi noi, întrucât suntem în viaţa aceasta, am luat stăpânire şi putere de la Dumnezeu a rupe legăturile voilor vrăjmaşului şi a lepăda sarcina păcatelor prin pocăinţă şi a ne mântui întru împărăţia cerurilor; iar de ne va cuprinde cumva acea poruncă înfricoşătoare, şi sufletul va ieşi din trup, iar trupul se va băga în mormânt, nu mai putem a ne ajuta nouă înşine; precum şi peştele, trăgându-se afară din apă sau încuindu-se într-un vas.
2. Frate, să nu zici "astăzi păcătuiesc, şi mâine mă voi pocăi", că nu te vei afla fără primejdie, căci grija pentru mâine e numai a Domnului.
III. A lui Avva Isaac
Cel ce cu nădejdea pocăinţei alunecă şi a doua oară, acesta umblă cu vicleşug înaintea lui Dumnezeu; acestuia fără de veste îi va veni moartea şi vremea nădejdii lui nu-i va ajunge.