* Un lucru trebuie, această poruncă a lui Hristos este valabilă pentru noi toți, încât grija față de nevoile noastre de trai să fie atât cât e necesar si să avem toți ca preocupare a noastră cum să ne facem plăcuți lui Dumnezeu, cum să ajungem la mântuirea sufletului nostru nemuritor. Toată grija noastră trebuie să fie cum să ne curățim sufletul, cum să îl modelăm după voia lui Dumnezeu, cum să facem să nu intrăm în iad. Mântuirea sufletului nostru nu este o joacă. Nu ne putem juca cu sufletul nemuritor.

* Suntem muritori si suntem în trecere pe pământ, si într-o zi vom pleca la cele vesnice, la Dumnezeu.

* Când nu avem mângâiere dumnezeiască, sufletul nostru nu îsi găseste odihna în nici un fel, căci lucrurile materiale sunt străine de firea lui. Prin urmare, când sufletul omului se obisnuieste cu cele ale lui Dumnezeu, prin rugăciune si viață virtuoasă, atunci simte mulțumire si siguranță, si Îl simte pe Dumnezeu înlăuntrul său.

* De aceea trebuie să ne îngrijim încontinuu să curățim trupul nostru, să izbăvim constiința noastră de legăturile nevăzute ale păcatelor si atunci, cu harul lui Dumnezeu, vom reusi lucrul care trebuie.

* Din faptele noastre se va vădi în ce măsură credem în Dumnezeu, în ce măsură credem în vesnicia sufletului si a Împărăției lui Dumnezeu. De aceea să cugetăm cu toții serios si să nu ne însele diavolul si păcatul în clipa în care avem nevoie de pocăință, lacrimi si păreri de rău, si să nu hoinărim încoace si încolo, jucând, petrecând si devenind altfel decât ne-a creat Dumnezeu. Nu, să lăsăm acestea si să ne îngrijim cum să ne facem plăcuți lui Dumnezeu. Dumnezeu se uită la suflet, nu la cele dinafară. La cele dinafară se uită diavolul si păcatul. Dumnezeu priveste la cele dinăuntru, să înfrumusețăm sufletul nostru cu virtuți. Când ne împodobim pe dinafară, ne stricăm pe dinăuntru. Ne stricăm si sluțim si sufletul nostru. Pentru toate acestea Dumnezeu ne va cere socoteală.

* Asadar să lăsăm grija traiului nostru si să ne preocupăm de cum să lucrăm sufletul nostru si să îl facem rodnic în fața lui Dumnezeu, căci moartea ne asteaptă. Alt drum nu există. Toți vom trece pe acolo. Să ținem cont de asta, că fiecare dintre noi va muri si va trece pe la tribunalul ceresc. Să ne îngrijim de judecata noastră.

* Nu avem nimic în stăpânirea noastră, nici măcar sinele nostru nu-l stăpânim. Toate sunt nesigure, toate atârnă de un fir de ață, căci putem să le pierdem pe toate, si după moarte... Să cerem în rugăciunea noastră ca Dumnezeu să ne dea pocăință, întoarcere si sfârsit bun, si să primim răspuns bun înaintea Marelui Judecător.

* Noi, crestinii, suntem datori să ne îngrijim mult de modul în care ne vom mântui. Avem nevoie si ne e absolut necesar să ne gândim la felul în care ne vom mântui. Să ne preocupăm si să ne străduim a afla cum să ne mântuim.

* Înfricosător lucru este mântuirea noastră! Acum trăim si peste puțin timp murim, închidem ochii. Îndată ce îi închidem pe acestia, ni se deschid ceilalți. Si începe imediat cealaltă viață. Trăim însă ca si când credem asta fără convingere. De aceea patimile si slăbiciunile ne biruie, lumea ne atrage si făureste în noi alte idei, nu acelea pe care le vrea Dumnezeu.

* Trebuie să curățim sufletul nostru de viața noastră de aici, folosind diferite mijloace de curățire, precum taina sfintei spovedanii, lacrimile, nevoința, războiul cu gândurile, cu simțurile si cu orice alt păcat. Mai întâi trebuie să curățim sufletul nostru si apoi Dumnezeu ne va da harul Său. Si când Hristos ne va da harul Său, când ne va deschide ochii sufletului, atunci sufletul nostru va deveni rai si Împărăție cerească ce nu poate fi descrisă prin cuvinte!

* Întreaga viață a lui Hristos nu este altceva decât calea dreaptă, calea smereniei, iubirii si iertării. Dacă ai smerenie, iubire si iertare, esti fiu al lui Dumnezeu, esti frate al lui Hristos, esti ucenic al lui Hristos, esti omul care se va mântui, care va sta de-a dreapta Sa.