Pomenirea Sfîntului Proroc Daniil şi a celor trei tineri: Anania, Azaria şi Misail
Ei cu toţii au fost din tribul împărătesc al lui Iuda. Năvălind Nabucodonosor şi cotropind şi prădînd Ierusalimul, l-a luat rob şi pe Daniel, care era copil, şi pe regele lezechia, tatăl celor trei tineri, cu toată casa lui, şi pe mulţi alţii. Relatarea amănunţită a vieţii, chinurilor şi prorociilor lui se găseşte în Cartea lui Daniel din Vechiul Testament. Închinat cu totul lui Dumnezeu, Sfîntul Proroc Daniel a primit încă din copilărie de la El darul minunat al deosebirii duhurilor.
Faima lui în Israil a început pe cînd a fost în vîrstă de doisprezece ani, şi a dat pe faţă nelegiuirile şi crimele a doi bătrîni desfrînaţi, care erau judecători în poporul lui Israel ce se afla în robie. El atunci a salvat-o pe nevinovata Suzana pe care ei voiau să o dea morţii (Vezi Istoria Suzanei din Vechiul Testament). Faima lui printre păgînii egipteni însă a început atunci cînd Sfîntul Proroc Daniel a tîlcuit visul regelui Nabucodonosor.
Pentru aceasta Faraon l-a făcut principe la curtea sa (punîndu-i numele Baltazar). Dar cînd Faraon a ridicat un idol de aur în cîmpia Dura şi a poruncit tuturor să se închine la el, cei trei tineri au refuzat întinarea aceasta, drept pentru care au fost aruncaţi în cuptor încins de foc. Dar Îngerul lui Dumnezeu s-a pogorît în cuptor şi a prefăcut văpaia în răcoare, aşa încît tinerii mergeau în jurul cuptorului cîntînd: Binecuvîntat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaînălţat întru toţi vecii (Cîntarea celor trei tineri l:2,28). Faraon a văzut minunea şi a rămas în uimire. El apoi i-a scos pe tineri din cuptor şi i-a acoperit cu mare slavă.
În vremea regelui Belşaţar, pe cînd acesta petrecea la un banchet împreună cu oaspeţii lui, mîncînd şi bînd din vasele sfinţite jefuite din Templul de la Ierusalim, o mînă nevăzută a scris pe perete, înaintea ochilor lui, cuvintele acestea: Mene, mene, techel ufarsin (Daniel 5:25). Nimeni nu a putut tîlcui cuvintele acestea, din toată împărăţia egipteană, afară de Sfîntul Proroc Daniel. În chiar noaptea aceea a fost omorît Belşaţar, împăratul Caldeilor. Daniel a fost aruncat în două rînduri într-o groapă cu lei din pricina credinţei lui întru Unul Dumnezeu Cel Viu, şi în ambele rînduri Domnul l-a mîntuit pe el şi Daniel a rămas viu.
Sfîntul Proroc Daniel a avut vedenia Vechiului de Zile, adică a înfricoşatei Judecăţi a lui Dumnezeu (vezi capitolul 7 din Cartea lui Daniel); el a avut multe şi mari vedenii privitoare la multe imperii, la destinul rasei umane, şi a prorocit venirea pe pămînt a Mîntuitorului. După Sfîntul Chirii al Alexandriei, Sfîntul Proroc Daniel şi cei trei tineri au vieţuit pînă la adîncile lor bătrîneţi la Babilon, unde au fost la urmă decapitaţi pentru Sfînta Credinţă. Cînd a fost decapitat Sfîntul Ananaia, Sfîntul Azaria ş-a întins haina lui şi a prins capul lui Anania. Cînd a fost decapitat Azaria, Misail şi-a întins haina lui şi a prins capul lui Azaria. Iar cînd a fost decapitat Misail, Sfîntul Proroc Daniel şi-a întins haina lui şi a prins capul lui Misail.
La urmă a fost decapitat şi Daniel. Un Înger al lui Dumnezeu atunci a luat trupurile lor şi le-a dus la Muntele Ghebal, aşezîndu-le sub o stîncă. După Sfînta Tradiţie, aceşti patru plăcuţi ai lui Dumnezeu au înviat din morţi la ceasul Răstignirii Domnului pe Cruce, s-au arătat multora, apoi au adormit iar, somnul cel de veci. Sfîntul Proroc Daniel se numără între cei patru mari Proroci ai Vechiului Testament, împreună cu Sfinţii Isaia, Ieremia şi lezechiel. Sfîntul Proroc Daniel a trăit şi a prorocit cu cinci sute de ani mai înainte de Hristos.
Pomenirea Sfîntului Cuvios Daniel (Dunale)
El a fost un bărbat foarte nobil şi bogat, guvernatorul insulei Nivertum de lîngă Cadiz, în Spania. Văzînd deşertăciunea acestei lumi, el a renunţat la toate demnităţile, onorurile şi bogăţia, a venit la Roma şi s-a tuns monah. După aceasta, el a mers la Constantinopol unde vorbit cu împăraţii Constantin şi Roman Porfirogeneţii, iar apoi a pornit către Ierusalim. La Ierusalim a primit sfînta şi marea schimă din mîinile Patriarhului Hristodul, care i-a dat numele de Ştefan.
Torturat de sarazini, care îl forţau să îşi tundă barba, el s-a retras după aceea în Egipt unde, îmbolnăvindu-se de pe urma multor torturi îndurate pentru Numele lui Hristos, s-a săvîrşit către Domnul. El s-a strămutat la fericitele locaşuri ale Împărăţiei Cereşti la sfîrşitul veacului al zecelea.
Pomenirea Sfinţilor Preacuvioşi noi Mucenici Paisie şi Avacum
Sfîntul Paisie a fost egumenul Mînăstirii Travna de lîngă Ceaceak, din Serbia, iar Sfîntul Avacum a fost prietenul şi diaconul lui. Creştini fiind, ei au fost amîndoi traşi în ţeapă de către turci, pe dealul Kalemegdan din Belgrad, în şaptesprezece zile ale lunii decembrie, din anul 1814. Ducîndu-şi ţeapa în spate pe străzile Belgradului, Fericitul Avacum cînta cîntare de biruinţă lui Dumnezeu.
Implorîndu-l mama lui cu lacrimi să accepte islamul ca să-şi scape viaţa, acest atlet al lui Hristos i-a răspuns: Maica mea, eu pentru laptele ce-am supt îţi mulţumesc, dar nu-ţi mulţumesc pentru acest rău sfat: Al lui Hristos este Sîrbul, lui nu-i e frică de moarte!
Cîntare de laudă la Sfîntul Proroc Daniel şi la Sfinţii trei tineri
Cine de Domnul se teme
Nu are frică de oameni nici de diavoli
Iar Domnul răsplăteşte robilor Lui credincioşi.
El îi păzeşte pe dînşii de relele toate,
De groapa leilor, de tot lucrul rău.
Sfîntul Daniel nevătămat rămas-a,
În cuptorul de foc cei trei tineri
Au rămas vii.
Din mijlocul flăcării ei L-au slăvit pre Domnul,
Împreună cu Îngerul, trimisul Lui.
Precum Noe cel înconjurat de un neam netrebnic,
Precum Lot dreptul în al Sodomei iad,
Precum losif în mijlocul stricăciunii egiptene,
Aşa fost-a şi Daniel în Babilon.
Dar el chiar şi acolo credincios rămas-a,
Iar cei trei tineri au fost asemenea lui:
Ei cu toţii, prieteni, drepţi înaintea Domnului fost-au,
Daniel, Anania, Azaria şi Misail.
Bestialele torturi au venit şi trecut-au
Dar Sfinţii mucenici s-au preaslăvit în veci.
Ei vii sînt acum în Veşnica Împărăţie,
Înaintea lui Hristos Domnul se roagă pentru noi.
Cugetare
Curăţia trupească se cîştigă în principal prin postire, iar prin curăţia trupească mai lesne se ajunge şi la curăţia duhovnicească. Înfrînarea de la hrană, după învăţătura acelui fiu al harului, Sfîntul Efrem Sirul, înseamnă: Să nu doreşti, nici să ceri felurime de mîncări, ori dulci ori scumpe; să nu guşti nimic în afara timpului cuvenit pentru aceasta; să nu cedezi duhului lăcomiei; să nu îţi aţîţi foamea privind la mîncările bune; şi să nu pofteşti cînd un fel de mîncare, cînd altul. Mincinoasă foarte este ideea că postirea şi mîncărurile de post nu sînt hrănitoare şi slăbesc sănătatea trupului. Este prea cunoscut faptul că marii nevoitori ai pustiei care nu mîncau toată viaţa lor decît pîine şi apă, şi pe acelea în cantităţi foarte stricte, trăiau foarte mult şi se îmbolnăveau foarte rar.
Vieţile Sfîntului Proroc Daniel şi ale celor trei tineri ne dovedesc şi ele aceasta. Poruncind regele eunucului său să le dea celor trei să mănînce mîncare bună de la masa împărătească iar de băut să le dea vin, Sfîntul Proroc Daniel a cerut eunucului să nu le aducă decît apă şi legume, şi acelea nu de la masa împărătească (căci Prorocul Daniel şi cei trei tineri nu voiau să se întineze cu feluri jertfite idolilor).
Eunucul însă i-a spus lui Daniel că se teme că astfel cei trei tineri vor slăbi, iar el îşi va pierde capul. Dar Prorocul i-a cerut să îngăduie şi să facă o probă: să dea celorlalţi tineri mîncare de la masa împărătească, iar lor patru să le aducă numai seminţe; iar la capătul a zece zile, să privească la feţele tuturor şi să judece singur.
Eunucul a ascultat sfatul Prorocului Daniel şi a făcut aşa. După zece zile, el a văzut că feţele celor patru postitori erau mai frumoase şi mai sănătoase, iar trupurile lor mai puternice de ale celorlalţi, hrăniţi cu multe desfătări.
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata ospitalitate a Dreptului Avraam şi la ruga lui (Facerea 18):
• La cum a văzut Avraam pe Cei Trei Oameni venind pe lîngă cortul lui, iar el a alergat înaintea lor şi i-a chemat la casa lui, şi i-a odihnit şi i-a ospătat;
• La cum s-a rugat el lui Dumnezeu ca să nu ucidă Sodoma de dragul drepţilor ce se vor fi aflînd în ea.
Predică despre losua fiul lui Nun
Fii dar tare şi foarte curajos, ca să păzeşti şi să împlineşti toată legea pe care ţi-a încredinţat-o Moise, robul Meu; să nu te abaţi de la ea nici la dreapta, nici la stînga, ca să pricepi toate cîte ai de făcut. Iată îţi poruncesc: Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să te spăimîntezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge (Cartea lui losua 1:7,9). losua fiul lui Nun s-a supus Domnului în toate pînă la sfîrşit, neabătîndu-se de la poruncile Lui nici la dreapta, nici la stînga.
El a fost înconjurat din toate părţile de mari şi cumplite primejdii şi spaime pe cînd a dus poporul lui Israil prin pămînturi necunoscute, prin mijlocul unor neamuri sălbatice şi ucigaşe, dar în acele cumplite primejdii aflîndu-se el şi poporul dat în grija lui, el nu s-a spăimîntat, nici a fost cuprins de disperare. El s-a socotit pe sine o armă a lui Dumnezeu, şi a crezut fără îndoire că războaiele lui sînt războaiele lui Dumnezeu. Aşa cum soldatul credincios se supune întocmai comandantului lui, aşa a ascultat losua cu atenţie voia lui Dumnezeu Cel Viu. El nu şi-a atribuit sieşi nici o victorie pe care a avut-o, nici o putere, nici un merit, ci toate le-a pus pe seama lui Dumnezeu şi numai a Lui.
El nu s-a bazat cîtuşi de puţin pe forţa armatelor lui, pe armele lui sau pe înţelepciunea lui, ci şi-a pus toată baza în Dumnezeu şi numai în Dumnezeu, Cel Atotputernic şi Atotînţelept. Să luăm seama şi să vedem bine, fraţilor, cu ce fel de oameni umblă Dumnezeu! O, de-ar vedea şi diriguitorii creştini ai acestei lumi pilda lui losua, robul lui Dumnezeu, şi de i-ar urma lui în slujirea Domnului! O, de-ar înţelege ei, o dată pentru totdeauna, că poporul este slujit cel mai bine atunci cînd este slujit mai întîi Domnul! Căci nimeni nu poate fi cu adevărat în slujba poporului dacă nu este mai întîi cu adevărat în slujba lui Dumnezeu! Domnul Dumnezeu Şi-a împlinit făgăduinţa şi a fost pururea cu losua, fiul lui Nun, pînă la sfîrşitul nevoinţelor şi al vieţii lui.
Că Domnul a fost cu el se vede din marile şi înfricoşatele minuni pe care El le-a arătat prin credincios robul Lui. Dumnezeu a despărţit apele Iordanului astfel că poporul l-a trecut într-o singură noapte prin mijlocul lui, ca şi pe un pod uscat; Dumnezeu a dărîmat la pămînt zidurile Ierihonului la sunetul trîmbiţaşilor lui; Dumnezeu a dat pe mîinile iudeilor duşmani de mii de ori mai puternici decît ei; Dumnezeu a făcut ca să se oprească soarele pe cer deasupra lui Ghibeon, şi luna să se oprească din cursul ei deasupra văii Ajalon. Cu adevărat, nicăieri şi niciodată nu l-a părăsit Dumnezeu pe robul Lui, losua, fiul lui Nun, căci losua nicicînd nu a lăsat neîmplinită vreo cirtă din poruncile lui Dumnezeu.
Martor al Domnului Dumnezeu Celui Viu şi tip al Mîntuitorului lumii, ajungînd la adînci bătrîneţi, losua a chemat la sine poporul şi l-a povăţuit aşa cum îl povăţuise şi pe el mai înainte Dumnezeu: ...Siliţi-vă să pliniţi întocmai şi să păziţi cele scrise în cartea legii lui Moise, neabătîndu-vă de la ea nici la dreapta, nici la stînga. Ci vă lipiţi de Domnul Dumnezeul vostru (losua 23: 6,8).
O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase Fiule al lui Dumnezeu, Cela Ce ai arătat minuni mari şi înfricoşate prin losua, fiul lui Nun, credincios robul Tău, întăreşte-ne şi ne împuterniceşte şi pre noi ca nicicînd să ne depărtăm de la Tine, nici la dreapta, nici la stînga, pentru slava Numelui Tău şi pentru a noastră mîntuire.
Căci noi numai Ţie ne închinăm şi pre Tine Te lăudăm în veci, Amin.