Îngerii lui Dumnezeu au fost cinstiţi de oameni încă din vremurile vechi, de la început, însă adesea cinstirea aceasta se prefăcea în închinare, după cum se scrie la Cartea a patra a Regilor. Ereticii au ţesut întotdeauna tot felul de fabule şi poveşti în legătură cu Îngerii.

Unii dintre ei socoteau că Îngerii sînt zei; alţii, chiar dacă nu îi socoteau zei, îi numeau făcători ai lumii văzute. Sinodul local al Sfinţilor Părinţi de la Laodiceea (care s-a ţinut cu patru sau cinci ani mai înaintea Sinodului întîi Ecumenic) a respins închinarea ca la idoli a Îngerilor şi a legiferat dreapta cinstire a lor prin formularea Canonului al treizeci şi cincilea. Prăznuirea de astăzi, a Sfinţilor Arhangheli şi a Tuturor celor Cereşti şi Netrupeşti Puteri s-a instituit întru această zi din noiembrie în veacul al patrulea după Hristos, în vremea cînd pe scaunul Romei celei vechi se afla Sfîntul Papă Silvestru, iar la Alexandria Patriarh era Sfîntul Alexandru.

Dar de ce tocmai în luna noiembrie? Aceasta deoarece noiembrie este luna a noua după luna martie, iar Martie este socotită luna în care s-a zidit lumea. De asemenea, fiind a noua lună după martie, s-a ales luna noiembrie deoarece ierarhiile îngereşti, în număr de nouă, au fost cele dintîi zidite de Dumnezeu. Sfîntul Dionisie Areopagitul, marele ucenic al Sfîntului Apostol Pavel (cel care a fost răpit pînă la al treilea cer), a descris aceste ierarhii cereşti în minunata lui carte Ierarhia Cerească, după cum urmează: Cea dintîi este ceata Serafimilor celor cu şase aripi, urmează Heruvimii cei cu ochi mulţi, apoi Scaunele de Dumnezeu purtătoare, apoi Domniile, Puterile, Stăpîniile, începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii. Voievodul tuturor acestor puteri îngereşti este Sfîntul Arhanghel Mihail.

Răsculîndu-se Satan, îngerul Lucifer, cu minciună împotriva Dumnezeieştii Puteri şi atrăgînd după sine mulţime mare de Îngeri, atunci Arhanghelul Mihail a fost acela care a stat în mijloc şi a strigat puterilor cereşti celor credincioase: Să stăm drepţi! Să stăm cu frică! Să luăm aminte! La această poruncă, toate credincioasele oştiri îngereşti au strigat: Sfînt! Sfînt! Sfînt! Domnul Savaot! Plin este cerul şi pămîntul de mărirea Lui! Credincioşii să cerceteze Sfînta Scriptură şi să vadă în ele locurile care se referă la Sfîntul Arhanghel Mihail (losua 5:13 şi Iuda 1:9).

Printre Îngeri predomneşte desăvîrşită unime de duh, minte şi iubire. Ierarhiile inferioare se află în dragoste şi ascultare deplină faţă de cele superioare, şi toate laolaltă faţă de Voia cea Sfînta a lui Dumnezeu. Fiecare neam, fiecare ţară, are propriul său Înger păzitor, precum are şi fiecare dintre Creştinii ortodocşi botezaţi. Noi trebuie pururi să ţinem minte că toate faptele noastre, pînă la cele mai mărunte, fie doar şi gîndite, pe faţă sau pe ascuns, nu pot fi ascunse de la faţa Îngerului nostru păzitor.

La Ziua şi în ceasul înfricoşatei Judecăţi miriadele de ierarhii şi puteri cereşti se vor fi strîns înaintea Tronului lui Dumnezeu şi fiecare gînd, cuvînt sau faptă a fiecărui om de pe pămînt se va da pe faţă înaintea miilor de Îngeri şi a tuturor. Fie ca Domnul să ne acopere pe noi în Ziua aceea, pentru rugăciunile Sfîntului Arhanghel Mihail şi ale tuturor Puterilor Cereşti, Amin.

O, Cereştilor Voievozi care asupra noastră pururi vegheaţi,

Acoperiţi-ne pre noi cu aripile voastre și cu puterea voastră ne păziţi pre noi!

Într-armaţi cu a Domnului putere și cu a Lui slavă încununaţi.

Voi rotiţi săbii de foc cu care pe demoni în două tăiaţi.

Voi mai iuţi decît lumina sînteţi, Pe creasta norilor păşiţi.

Acolo, pe norii văzduhului, voi bătălii daţi pentru Hristos.

Voi nicicînd obosiţi, nici odihnă cunoaşteţi,

Ci pururi, noapte şi zi,

Vegheaţi la a oamenilor mîntuire,

Şi deasupra multor, nenumărate lumi.

Puternice sînt oştirile voastre,

Virtuoase ale voastre legiuni!

Blînde sînt batalioanele voastre,

Cu ele nouă Domnul ne-a rînduit să ne-nfrăţim!

Voi Voievozi sînteţi ai puterii cereşti,

Noi vouă ne rugăm:

Duceţi-ne pre noi pe-a mîntuirii cale,

La Tronul Celui Preaînalt, Care ne-a zidit din nimic.

Sfînta Scriptură ne învaţă limpede şi dă mărturie de necontestat că dumnezeieştile puteri cereşti comunică neîncetat cu lumea oamenilor. Sfînta Scriptură şi Sfînta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe ne descoperă care sînt numele celor şapte Sfinţi Arhangheli, căpeteniile puterilor cereşti. Ele sînt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Iegudiil, şi Varahiil, cărora, uneori, li se adaugă şi numele lui Ieremiil.

Mihail în limba ebraică însemnează: Cine este ca Dumnezeu? sau: Cine este egalul lui Dumnezeu? Sfîntul Arhanghel Mihail este reprezentat iconografic, încă din primele veacuri creştine, ca un voievod care în mîna dreaptă poartă lancia cu care îl străpunge pe Satan, iar în stînga o stîlpare verde de finic. În vîrful lanciei este reprezentată o panglică de in şi semnul Sfintei Cruci, în roşu. Sfîntul Arhanghel Mihail este mai cu seamă cinstit ca Păzitor al Ortodoxiei Credinţei şi ca luptător împotriva ereziilor.

Gavriil însemnează Omul lui Dumnezeu, sau Puterea lui Dumnezeu. El este vestitorul şi descoperitorul tainelor dumnezeieşti, mai cu seamă al tainei întrupării lui Dumnezeu şi a celorlalte Sfinte taine care stau în legătură cu ea. El este reprezentat iconografic astfel: în mîna dreaptă el ţine o candelă în interiorul căreia se află o lumînare aprinsă, iar în mîna stînga, o oglindă din piatră de jasp verde. Oglinda semnifică taina ascunsă a înţelepciunii lui Dumnezeu.

Rafail însemnează Vindecarea lui Dumnezeu, sau Domnul Vindecătorul (Vezi Cartea lui Tobit: 3:17, 12:15). Rafail este reprezentat iconografic ca ducîndu-l cu dreapta de mîna pe Tobit - Tobit este arătat ţinînd peştele cel pescuit în Rîul Tigru - iar cu stînga ţinînd un vas medical din alabastru.

Uriil însemnează Focul lui Dumnezeu, sau Lumina lui Dumnezeu (III Esdra 3:1, 5:20). Iconografic el este reprezentat ţinînd o sabie întinsă contra persanilor cu mîna dreaptă, şi o limbă de foc în mîna stînga.

Salatiil însemnează Mijlocitorul către Dumnezeu (III Esdra 5:16). Iconografic el este reprezentat cu faţa şi privirea aplecată, cu mîinile la piept, în chip de rugăciune.

Iegudiil însemnează Cel care îl preaslăveşte pe Dumnezeu. El este reprezentat iconografic cu o cunună de aur în mîna dreaptă, şi cu un bici cu trei cozi în mîna stînga.

Varahiil însemnează Binecuvîntarea lui Dumnezeu. El este reprezentat ţinînd la piept un trandafir alb.

Ieremiil însemnează Înălţarea lui Dumnezeu. El este cinstit ca cel care stîrneşte şi inspiră gîndurile şi cugetările dumnezeieşti care îl înalţă şi îl apropie pe om de Domnul Dumnezeu (III Ezra 4:36).

Să luăm aminte la minunata înviere de morţi a lui Eutihie, lucrată de Sfîntul Apostol Pavel (Fapte 20):

• La cum Sfîntul Pavel a predicat pînă noaptea tîrziu într-o casă din Troa;

• La cum tînărul Eutihie, şezînd şi ascultînd din pragul ferestrei, dar adormind, a căzut de la catul al treilea şi a murit;

• La cum Pavel a coborît la el, l-a îmbrăţişat, şi l-a readus la viaţă.

Pe noi, cei care eram morţi prin greşelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos (Efeseni 2:5).

Dumnezeu L-a înviat mai întîi pe Domnul Hristos, Omul: pe El L-a înviat mai întîi din mormînt. Hristos este Capul nostru.

Astfel, spre a învia şi toate neamurile de credincioşi ce aveau să fie după aceea, a trebuit ca mai întîi Dumnezeu să învie Capul, înviind Capul, se asigura şi învierea întregului trup, cu toate mădularele lui. Prin urmare, Sfîntul Apostol Pavel grăieşte despre învierea din morţi şi preaslăvire ca de un lucru încheiat, deja de-săvîrşit. Cu adevărat, înviindu-L pe Domnul Hristos Dumnezeu ne-a înviat şi pe noi împreună cu El: Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus (Efeseni 2:6). Dumnezeu ne-a înviat pre noi, împreună cu Hristos Omul, pe noi cei care eram morţi prin păcat, ucişi de păcatele noastre.

Nu doar că ne-a învrednicit pre noi a fi înviaţi împreună cu Domnul Iisus Hristos, ci el ne-a şi aşezat împreună cu Domnul Cel înviat în ceruri, învrednicindu-ne de aceeaşi cinste cu El în înălţimile cerurilor, mai presus chiar decît puterile cereşti. Fraţilor, Dumnezeu nu a venit pe pămînt din vreo raţiune măruntă şi neînsemnată, ci el a venit în scopul săvîrşirii unei lucrări colosale şi unice, mai măreaţă decît poate mintea gîndi. Dacă vreun stăpînitor pămîntesc merge să cerceteze locul naşterii sale, acea vizită cu siguranţă lasă urme multă vreme după producerea ei.

Iată că Domnul Dumnezeu însuşi, Împăratul Iisus Hristos a cercetat omenirea de El zidită pe pămînt, iar binefacerile acestei cercetări se vor simţi pînă la sfîrşitul veacurilor. Cercetarea aceasta nouă ne-a adus viaţa în locul morţii, slava în locul ruşinii, apropierea de Dumnezeu în locul înstrăinării faţă de El, şi binecuvîntarea în locul blestemului. Cu alte cuvinte, faptul că Domnul Dumnezeu a cercetat pămîntul cu întruparea, Răstignirea, învierea şi înălţarea Lui înseamnă că şi noi vom învia din morţi, că şi noi ne vom împărtăşi de a Lui înălţare şi nepieritoare slavă, în ceruri, alături de El.

O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, noi Ţie îţi mulţumim! O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, noi pre Tine Te slăvim!

Căci a Ta este toată slava şi mulţumita în veci, Amin.