Ei au fost din cetatea Aegea din Cilicia. Ei au moştenit adevărata credinţă întru Hristos de la părinţii lor, precum şi o avere uriaşă. Dar rîvnind după dragostea lui Hristos şi după averile cele duhovniceşti din ceruri, ei şi-au împărţit tot imensul avut săracilor, nelăsîndu-şi lor nimic.

Din pricina acestei mari generozităţi a mîinilor lor, mîna lui Dumnezeu i-a apărat pe ei de toate răutăţile pe care li le-au ţesut lor oamenii şi dracii. Generosul Zenobie, care pentru Domnul a lepădat cu totul toată grija cea lumească, a fost dăruit de El cu harul facerii de minuni, astfel încît numai prin punerea mîinilor lui Sfîntul Zenobie vindeca toată boala şi neputinţa din popor. De aceea poporul l-a voit pe el întîistătător pe scaunul episcopal al Aegeei. Dar au izbucnit persecuţiile şi Zenobie a fost arestat şi adus înaintea Prefectului Lysias care l-a întrebat: Ai de ales una din două: ori viaţa, ori moartea; viaţa, dacă vei aduce jertfă zeilor noştri, şi moartea, dacă nu. La acestea Sfîntul Zenobie a zis: Viaţa fără Hristos moarte este, cîtă veme moartea pentru El înseamnă viaţă, nicidecum moarte.

Fiind supus celor mai bestiale torturi, sora Sfîntului, Zenobia, a venit înaintea judecătorului şi a zis: Voiesc să beau paharul pe care îl bea acum fratele meu, şi să mă încununez şi eu cu cununa vieţii. Fiind mai întîi torturaţi cu foc şi aruncaţi în păcură clocotită, ei mai apoi au fost omorîţi amîndoi prin decapitare cu sabia, la anul 285. Astfel s-au sălăşluit fratele şi sora întru Cereasca Împărăţie a Celui fără de moarte, Împăratul Hristos.

Aceştia cu toţii au fost din numărul celor șaptezeci de Apostoli mai Mici. Domnul înviat s-a arătat lui Cleopa pe drumul către Emaus (Luca 24:13-33). Terţiu a scris, la dictarea Sfîntului Apostol Pavel, Epistola acestuia din urmă către Romani (Romani 16:22). El a luat moarte mucenicească ca Episcop al cetăţii Iconiu, după Sfîntul Apostol Sosipater (pomenit la 10 noiembrie). Sfîntul Marcu (sau Ioan) a fost fiul evlavioasei Maria (a cărei casă a fost locul de refugiu al Apostolilor şi primilor creştini), şi rudenie a lui Barnaba (Fapte 12:12).

El a fost Episcopul cetăţii Apollonia din Samaria. lust a fost fiul Sfîntului losif, Logodnicul Fecioarei, împreună cu Mathias, el a fost unul dintre cei puşi înainte spre a fi aleşi în locul vînzătorului Iuda Iscariot. Ales însă nu a fost lust, ci Mathias. Sfîntul lust a luat mucenicia pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos, fiind episcop al cetăţii Elefteropolis. Sfîntul Artema a fost episcopul Lystrei din Lycaonia, el s-a săvîrşit către Domnul cu pace.

Milutin a fost fiul lui Uroş întîiul şi al cneaghinei Elena, iar fratele lui a fost Dragutin. El a bătut multe războaie întru apărarea credinţei creştine şi a poporului lui.

El a luptat împotriva împăratului Mihail Paleolog, deoarece acesta acceptase nelegiuita unire cu Roma şi căuta să atragă şi popoarele balcanice şi încă şi pe monahii athoniti la a recunoaşte această necurată unire. Ţarul Milutin a luptat spre apărarea graniţelor sale împotriva lui Şişman, căpetenia bulgarilor, şi a lui Nogai, căpetenia tătarilor. El a ieşit învingător din toate războaiele lui, pentru că el îşi punea toată nădejdea numai în Unul Dumnezeu, înaintea Căruia se ruga pururea fierbinte.

El a ctitorit mai bine de patruzeci de Biserici: în afară de cele pe care le-a zidit pe moşiile lui, adică mînăstirile de la Treskavaci, Graceaniţa, Sfîntul Gheorghe de la Nagorici, Biserica Născătoarei de Dumnezeu de la Skopliie, cea de la Baniiska şi altele, el a mai zidit Biserici şi în afara graniţelor Serbiei, la Tesalonic, la Sofia, la Constantinopol, la Ierusalim şi în Sfîntul Munte Athos. El s-a săvîrşit către Domnul în douăzeci şi nouă de zile ale lunii octombrie, din anul 1320. Trupul lui s-a arătat curînd după aceea a fi nestricat şi făcător de minuni. El astăzi odihneşte în Biserica Mîntuitorului din capitala Bulgariei, Sofia.

Sfîntul lui Dumnezeu, Milutin viteazul, grea sarcină pe pămînt a avut:

El Credinţa Creştină de schismatici apărat-a,

Şi pe norod l-a păzit de cruzii tirani.

El a fost biciul ce-a ars pre Paleolog împăratul,

Şi biciul ce-amarnic pe Latini a lovit.

Milutin pe toţi necredincioşii călcat-a,

Şi Scumpa Ortodoxie sus a ţinut!

Comoară scumpă i-a fost lui Ortodoxia,

Precum odinioară lui lustinian cel Mare

Imperiala coroană a lui, cea în perle rare bătută,

Asemenea iar lui lustinian preaslăvitul,

Milutin ţarul înălţat-a bogăţie de ctitorii!

El în sus înălţat-a a Bisericii slavă,

Vestită făcut-o-a el pe pămînt!

Cu putere de rege a guvernat a lui ţară,

Dar de Hristos mintea lui n-a despărţit nicicînd.

Astfel a viteazului ţar inimă fost-a neîntinată,

Preacuvioasă a lui minte, într-al lumii vîrtej.

Iar Dumnezeu Care pururi doar la inimă cată,

Pe Cneazul Milutin răsplătit-a cu nemurirea Lui.

Cu nemurire sufletul, cu nestricăciune trupul,

Căci iată şi-acum ţarul nostru e-ntreg!

Aşa cum pe pămînt neînfricat ai fost,

O, minunate țare,

Apără-ne pre noi şi-naintea Tatălui Ceresc!

Roagă-te Lui păcatele noastre să ierte,

Şi ne mijloceşte nouă un colţişor de Rai!

Ţarul Milutin al sîrbilor a fost un mare apărător al Ortodoxiei, căci el a scăpat, în veacul în care a trăit, popoarele din Balcani de uniatism. La acel timp din istorie, pe cînd împăratul Imperiului Roman de Răsărit dădea dovadă de conştiinţă slabă, acest slav nobil şi purtător de Dumnezeu s-a ridicat hotărît şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, a salvat curăţia Ortodoxiei, nu doar în ţinuturile lui, ci şi în toate ţinuturile din Balcani.

Cel care studiază cu atenţie izvoarele vremii în care este însemnată viaţa țarului Milutin înţelege de ce i-a dat Dumenezeu lui biruinţă după biruinţă în toate războaiele şi intreprinderile lui, de-a lungul întregii lui vieţi. Fiind uns rege al Sîrbilor, Milutin a făgăduit înaintea lui Dumnezeu că va înălţa cîte o Sfîntă Biserică în fiecare an al domniei lui. El a domnit timp de patruzeci şi doi de ani, şi patruzeci şi două de Sfinte ctitorii stau mărturie de felul dumnezeiesc în care şi-a împlinit făgăduinţa.

Dar în afară de aceste Sfinte ctitorii, în unele locuri - ca de exemplu la Tesalonic şi la Constantinopol - el a zidit în apropiere de Biserici şi spitale şi case de oaspeţi pentru bolnavii şi călătorii săraci, unde aceştia erau găzduiţi şi îngrijiţi gratuit. În afară de aceasta, el însuşi cu mîna lui făcea milostenii bogate din propriile lui averi, care erau enorme. Adesea, acest rege puternic şi bogat se îmbrăca în haine sărăcăcioase şi, însoţit doar de doi sau trei servitori, păşea prin rîndurile poporului sărac, noaptea, şi afla de la ei de durerile lor. De multe ori le dăruia unora ca aceştia daruri neaşteptate şi îmbelşugate. Dar chiar din mijlocul marilor lui bogăţii, țarul Milutin ducea o viaţă austeră şi extrem de simplă, deşi nu aşa li se părea şi străinilor. El se obişnuise cu un stil simplu şi frugal de viaţă încă din copilărie, căci aşa îl învăţase tatăl lui, regele Uroş întîiul.

Se cunoaşte cum împăratul Mihail Paleolog a trimis-o la curtea regelui Uroş pe Anna, fiica lui, spre a fi luată de soţie de Milutin, dar cu gîndul de a îl îndupleca pe regele sîrb să intre în unire cu Roma. Dar regele Uroş, văzînd luxul extravagant al Annei precum şi comportamentul ei uşuratic şi nesăbuit, asemenea şi al suitei cu care venise, a zis: Ce însemnează toate acestea, şi ce folos pot aduce ele? Noi nu sîntem obişnuiţi cu o astfel de viaţă. În acelaşi timp, el a indicat către o cneaghină sîrbă, care mînuia cu îndemînare o furcă de tors: Iată, felul acesta de ţesătură ne place nouă să poarte cea care ne va fi nouă noră.

Să luăm aminte la minunata vindecare a ologului celui neputincios de picioare din pîntecele maicii lui (Fapte 14):

• La cum ologul acesta niciodată nu umblase pe picioarele lui;

• La cum asculta el la Pavel cînd vorbea, avînd credinţă să se mîntuiască;

• La cum Sfîntul Pavel l-a vindecat pe el întru Numele Domnului Iisus Hristos, iar ologul sărind, a umblat pe picioarele lui.

Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pămînt? (Psalmul 72:24).

Unul singur este binele suprem al sufletului omenesc celui duhovnicesc în cer şi pe pămînt. Acest bine suprem este Dumnezeu. Nenumărate bunătăţi se află în ceruri, dar Izvorul tuturor acelor bunătăţi este Dumnezeu, Împăratul lor.

Nenumărate bunătăţi se află şi pe pămînt, dar Făcătorul lor al tuturora este binele incomparabil, căci cu El nimic nu se poate compara. De aceea sufletul omului care s-a trezit la viaţa duhovnicească întreabă: Oare ce aş putea avea, sau ce mi-aş putea vreodată dori să am, în cer sau pe pămînt, afară de Tine? Oare are nevoie de apele rîului cel căruia i se oferă să bea apa lui curată care curge doar la izvor?

Oare pofteşte cel invitat la masa somptuoasă a regelui cina săracă a unui cioban? Numai Domnul este puternic să acopere Singur toată foamea tuturor oamenilor de pe pămînt, şi toată setea lor. Ale lui Dumnezeu sînt cerurile, şi al Lui pămîntul. Domnul tuturor bunătăţilor este El însuşi Supremul Bine; Făcătorul tutuor dulceţilor pămînteşti este El însuşi Suprema Dulceaţă; Purtătorul întregii înţelepciuni este însuşi însăşi înţelepciunea; Izvorul puterii şi al milostivirii este El însuşi însăşi Puterea şi Milostivirea; Făcătorul oricărui fel de frumuseţe este însuşi Frumuseţea, în cer şi pe pămînt, Suprema Frumuseţe. Nici un fel de bunătate nu poate sui la inima omului - în vis sau aievea - care să nu fie mai întîi în Domnul, în cel mai înalt grad. Prin urmare, fraţilor, să cerem de la Domnul darul tuturor bunătăţilor; să cerem de la El aflarea tuturor bunătăţilor; şi să ne îmbogăţim mai întîi în Dumnezeu, astfel încît să putem şi primi de la El toate bogăţiile pe care le cerem.

O Stăpîne Doamne Dumnezeul nostru, stai aproape sufletelor noastre atunci cînd însetează după Tine,

Căci noi numai Ţie ne închinăm şi numai pre Tine Te slăvim în veci, Amin.