Ea s-a născut la Iconium din părinţi foarte slăviţi, dar păgîni. Ajungînd la vîrsta de optsprezece ani, ea a fost logodită cu un tînăr, tocmai la vremea în care la Iconium a sosit Sfîntul Apostol Pavel împreună cu Varnava, ca să predice Sfînta Evanghelie.

Ascultînd cuvîntările Sfîntului Pavel timp de trei zile şi trei nopţi, Tecla s-a convertit la creştinism şi s-a făgăduit pe sine unei vieţi de feciorie. Auzind că nu mai voieşte să se mărite cu bărbatul logodit ei, mama ei a încercat să o facă să se răzgîndească, şi nereunşind, a trecut la ameninţări şi la chinuri: a bătut-o, a torturat-o şi a înfometat-o. La urmă, maica cea plină de răutate a dat-o pe mînă judecătorului căruia i-a cerut să o ardă pe Tecla de vie. Judecătorul a aruncat-o pe Tecla în foc, dar Dumnezeu a păzit viaţa ei neatinsă.

După aceea, Sfînta muceniţă Tecla a urmat Sfîntului Apostol Pavel la Antiohia. Atras de marea ei frumuseţe trupească, un anume bătrîn al acelei cetăţi şi-a dorit-o lui de soţie, şi a voit să o ia cu sila, dar Tecla a scăpat de apucarea lui. Păgînul şi înrăutăţitul bătrîn a acuzat-o în faţa eparhului că este creştină şi de aceea dispreţuieşte căsătoria. Eparhul a osîndit-o la moarte şi a aruncat-o la fiare, dar fiarele nu s-au atins de trupul sfintei fecioare.

Uimit peste măsură de aceasta, eparhul a întrebat-o pe Tecla: "Cine eşti tu şi ce putere ai că nimic nu poate să-ţi facă ţie rău?" Tecla i-a zis: "Eu sînt roaba Dumnezeului Celui Viu." Eparhul atunci a slobozit-o, iar Tecla a mers şi a propovăduit Evanghelia la popor. Ea a adus pre mulţi la Credinţa sfîntă în Hristos, între aceştia şi pe Trifena, o preacinstită văduvă, foarte slăvită şi bogată. Apoi, luînd binecuvîntarea Sfîntului Apostol Pavel, ea s-a retras într-un loc pustiu de lîngă Seleucia.

Acolo s-a nevoit întru pustnicie vreme îndelungată, vindecînd bolnavi, lucrînd minuni puternice şi aducînd pre mulţi la Hristos. Vracii şi vrăjitorii din Seleucia o urau de moarte, şi au trimis la ea nişte tineri necuraţi care să o necinstească, căci credeau că fecioria ei este cea de la care îi vine puterea minunilor.

Tecla a fugit de acei desfrînaţi, însă, în pericol fiind să cadă în mîinile lor, ea s-a rugat lui Dumnezeu pentru ajutor. Atunci o stîncă mare s-a deschis şi sfînta fecioară şi mireasă a lui Hristos a intrat în piatră. Stîncă i-a fost scăpare şi mormînt. Despre această mare sfîntă Sfîntul Ioan Gură de Aur zice: "îmi pare că o văd pe această fericită fecioară, cum oferă Domnului Hristos cu o mînă fecioria, iar cu cealaltă, mucenicia."

El a fost uns rege al Serbiei la ctitoria lui voievodală de la Jicea de către Sfîntul Sava, fratele lui trupesc şi părinte duhovnicesc. El a fost Creştin adevărat, rîvnitor şi plin de cucernicie, domnitor înţelept şi iubitor de pace. Împreună cu fratele lui, Sfîntul Sava, el a ridicat Ortodoxia sîrbă pe culmi mari de slavă şi strălucire.

La dorinţa lui, Sfîntul Sava, fratele lui, l-a tuns monah mai înainte de moarte, dîndu-i numele de Simon. El s-a săvîrşit către Domnul în douăzeci şi patru de zile ale lunii septembrie, la anul 1224. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni odihnesc la Mînăstirea Studeniţa.

Sfîntul David (mai înainte, cneazul Dimitrie), fiul lui Vukan, fratele acestui Sfînt rege Ştefan, a zidit Mînăstirea de la Lim unde însuşi a fost tuns monah.

Sfîntul rege Vladislav, fiul regelui Sfînt Ştefan, a zidit Mînăstirea Mileşeva, în care a adus sfintele moaşte ale Sfîntului Sava de la Tîrnovo. Acesta a fost părintele săracilor. Monedele bătute în vremea lui purtau inscripţia "Vladislav, robul lui Hristos.''

Cea cu Sfinţii Apostoli întocmai Tecla,

Intre fecioare întîia muceniţă,

Trupul duhului ei şi l-a supus

Apoi cu trup şi suflet s-a supus lui Hristos.

De aceea i s-au supus ei toate.

Ei toate i s-au supus:

Focul cumplit şi sălbaticele fiare.

Diavolii cumpliţi şi slăbiciunile omeneşti,

Toate s-au supus credinţei ei

Şi curăţiei,

Toate ascultătoare s-au făcut

Sfintei fără de vină, miresei lui Hristos.

Oare nu e o mamă comoară fără preţ?

Şi totuşi nici o mamă nu se compară cu Domnul.

Iar logodnicul cel trupesc

Doar lut este 'naintea slavei lui Hristos.

Bogăţiile toate şi frumuseţea trupească

Sînt doar vis deşert şi vînt ce nu rămîne.

Doar Piatra Hristos rămîne veşnic,

Neclintită nici de val, nici de veac,

El este Logodnicul Teclei, Muceniţa,

El este Hristos, al regilor Rege.

O, Sfintă Mare Muceniţa Tecla

Ce întocmai cu Apostolii eşti,

Roagă-te lui Hristos Mîntuitorul

Ca să ne mîntuie pre noi de păcatele noastre.

Orice sfînt aproape stă de locul în care este chemat numele lui întru ajutor, sau în locul anume afierosit lui, întru care se pomeneşte viaţa şi sfinţenia lui. Cei văzători cu duhul îi văd aievea pe sfinţi. Chiar şi cei care nu sînt văzători cu duhul, dar cred totuşi tare şi cu adevărat, vor trăi la timpul cuvenit ceasul în care îi vor vedea. Sfîntul Cosma de la Zografu a fost văzător cu duhul, încă de tînăr.

Odată, la Praznicul Buneivestiri, el a mers cu alţi Părinţi la Mînăstirea Vatopedi pentru sărbătoare, iar în timpul mesei de la trapeză el a văzut o doamnă de o frumuseţe împărătească şi plină de maiestate, care rînduîa cu autoritate şi poruncea toate cele de trebuinţă, şi chiar slujea la masă. Aceasta nu a fost doar o vedenie de o clipă, ci ea a durat mult timp, şi în biserică şi la trapeza monahilor. Sfîntul Cosma a rămas uimit cu duhul şi cu totul în nedumerire.

Nicicum nu se cuvenea să se vadă femeie în Sfîntul Munte, şi încă în Mînăstire. Cînd a povestit acestea fraţilor lui de la Zografu, zicînd că totuşi nu se cuvine cu nici un chip ca să se vadă femei în mînăstirile din Sfîntul Munte Athos, fraţii lui, uimiţi şi ei, i-au zis că aceea a fost numai şi numai Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, care este împărăteasa Sfîntului Munte Athos. Inima uimită a Sfîntului Cosma s-a umplut atunci de bucurie. El a fost văzător cu duhul pînă la adîncile lui bătrîneţi.

Atunci, stînd la rugăciune în peştera lui, a văzut sufletului Părintelui Egumen al Hilandarului înălţîndu-se la ceruri, şi luptînd să treacă prin vămile văzduhului, unde luptau să îl împiedice mulţi draci. Sfîntul Cosma a trimis grabnic cuvînt la monahii din Hilandar ca să se roage pentru egumenul lor cel adormit. Dar monahii au rîs cînd au primit cuvîntul Sfîntului Cosma, zicînd că egumenul lor tocmai s-a dus la chilie ca să se pregătească de slujirea Sfintei Liturghii. Dar cînd au intrat în chilia Egumenului ei au văzut că el zace mort.

Să luăm aminte la păcatul regelui Ohozia şi la pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui (II Paralipomena 22):

• La cum Ohozia a făcut ceea ce este rău înaintea lui Dumnezeu, căci s-a făcut părtaş casei nelegiuite a lui Ahab;

• La cum Ohozia a fost ucis, împreună cu mulţi dintre rudeniile lui.

Acela (Duhul Sfînt) Mă va slăvi, penru că din al Meu va lua şi vă va vesti (Ioan 16:14).

Duhul Sfînt întocmai este în putere cu Tatăl şi cu Fiul. Tot ceea ce face Tatăl, poate face şi Fiul, poate face şi Duhul Sfînt. Tot ceea ce cunoaşte Tatăl, cunoaşte şi Fiul, cunoaşte şi Duhul Sfînt. Dar, potrivit iubirii fără de sfîrşit a Fiecăruia faţă de Ceilalţi, şi după nesfîrşita Lor înţelepciune cu privire la planul de mîntuire al lumii, Ei Se arată oamenilor pe rînd, din punctul de vedere al temporalităţii omului.

Aşa cum Tatăl Îl slăveşte pe Fiul, aşa şi Fiul Îl slăveşte pe Tatăl, aşa şi Duhul Sfînt Îl slăveşte pe Fiul. Acela Mă va slăvi. Dar oare nu S-a slăvit Fiul pe Sine Însuşi? Cu adevărat, S-a slăvit, dar nu la măsura la care ar fi putut merge slava Lui; ci numai la măsura pe care au putut-o primi sau suporta oamenii acelui timp. În timp, Duhul Sfînt va descoperi din ce în ce mai mult slava Fiului lui Dumnezeu, cînd El, Mîngîietorul, va umple credincioşii cu darurile harului Său. Acela Mă va slăvi. Fraţilor, Domnul grăieşte aceste cuvinte şi ca o lecţie pentru noi, ca să înţelegem că de vom lucra faptele cele bune, noi vom lăsa altora sarcina de a ne slăvi pe noi, şi vom urma pilda Domnului, necăutînd anume să ne slăvim noi pe noi înşine. Pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti.

Prin aceste cuvinte Domnul a descoperit unimea dintre Duhul Sfînt şi Sine, iar nu vreo subordonare faţă de Sine a Duhului Sfînt. Mai înainte de aceasta, El a zis: Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul (Ioan 16:13). Aşa încît ucenicii nu cumva să se înşele şi să creadă că Duhul cunoaşte mai mult adevăr decît Fiul, sau că Duhul este mai mare decît Fiul, El a descoperit că Duhul din al Meu va lua şi vă va vesti. Hristos puternic a fost să îi călăuzească pe ucenici la tot adevărul, numai că ucenicii la acel ceas nu erau pregătiţi ca să primească tot adevărul.

De aceea va călăuzi Duhul Sfînt oamenii la tot adevărul, la timpul cuvenit. Dar, călăuzind Duhul oamenii la tot adevărul, El nu le va descoperi nimic pe care să nu îl ştie şi Fiul, necum unele care să fie contrare învăţăturii şi voii Fiului. De aceea a zis Domnul: Pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti.

O, minunea unimii Sfintei Treimi, O, puterea Focului Treimic, lumina şi iubirea uneia şi aceleiaşi flăcări! O, Sfîntă şi Preasfîntă Treime, aprinde şi întru inimile noastre focul cel dumnezeiesc,

Căci noi Ţie ne închinăm, întru Tine credem, şi pre Tine Te mărturisim în veci, Amin!

Şi pre Tine Te mărim, Ţie Îţi mulţumim, pre Tine Te cinstim şi Te preaînaltăm în veci. Amin.