Sfîntul Vasilisc era rudenie de sînge cu Sfîntul Mucenic Teodor Tiron. El a fost torturat împerună cu mucenicii Eutropie şi Cleonic. După ce aceştia doi au fost răstigniţi şi după ce au murit, Vasilisc a fost aruncat din nou în temniţă, în timpul acela tocmai se făcea înlocuirea trimisul împărătesc însărcinat cu anchetarea şi torturarea creştinilor, de aceea Sfîntul Vasilisc a rămas în temniţă foarte multă vreme.

El se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu ca să nu-1 lipsească de moarte mucenicească. După ce s-a rugat îndelung, însuşi Mîntuitorul Iisus Hristos a venit la el, i-a făgăduit să-i împlinească dorirea, şi 1-a trimis în satul lui spre a-şi lua rămas bun de la mama şi fraţii lui. Cînd a sosit noul trimis împărătesc, Agrippa, el a poruncit ca Vasilisc să fie rechemat din satul lui de îndată. Pe cînd Vasilisc se afla pe cale dinspre satul lui spre cetatea Amasiei, Stăpînul Hristos a lucrat o minune mare prin mucenicul Său, în urma căreia mulţime mare de oameni au crezut în Hristos.

Agrippa i-a poruncit lui Vasilisc să ducă jertfe înaintea idolului lui Apollyon. Apollyion însemnează distrugător, a zis Vasilisc, şi, cu rugăciunea săvîrşită cu ardoare în inimă a sfărîmat idolul la pămînt, şi a făcut să se pogoare foc din cer care a ars cu desăvîrşire capiştea în care se afla. înspăimîntat, Agrippa a atribuit această minune unor puteri vrăjitoreşti pe care le-ar fi avut Vasilisc, şi a poruncit ca mucenicul să fie omorît prin decapitare, în chiar acea clipă el a înnebunit, în nebunia lui, el a s-a dus la eşafodul pe care fusese tăiat Vasilisc, a găsit în ţărînă sînge închegat de al mucenicului, 1-a luat, şi 1-a pus sub centura cu care era încins şi s-a vindecat pe loc.

Venindu-şi în simţiri, el a luat Sfîntul Botez. Marinus, un cetăţean din Comana, a ridicat după oarecare vreme o sfîntă biserică deasupra moaştelor sfîntului mucenic Vasilisc, aşezate chiar pe locul execuţiei lui, şi mulţi suferinzi de boli cumplite şi-au aflat vindecarea la ele.

lovan Vladimir cobora dintr-o spiţă princiară din Zahumlie. Bunicul lui se numise Hvalimir, iar tatăl lui Petrislav. Ca rege, el a fost înţelept, milostiv, blînd, feciorelnic şi viteaz. El s-a rugat cu fervoare lui Dumnezeu şi a zidit multe biserici pe care le-a înzestrat din belşug. Cu toate acestea, el a avut de înfruntat necazuri grele, atît dinăuntrul, cît şi din afara regatului: dinăuntru de la eretici şi de la bogomili, iar din afară de la Ţarul Samuil şi Ţarul Vasile care voiau să-1 cucerească.

Prin intrigă şi trădare Ţarul Vasile 1-a prin pe lovan Vladimir şi 1- a aruncat în temniţă. Cum zăcea acolo, s-a înfăţişat înaintea lui un înger al Domnului care i-a vestit că în scurtă vreme îşi va recăpăta libertatea, dar că va muri moarte de mucenic. Ajungînd să îl cunoască mai bine, Ţarul Samuil 1-a îndrăgit pe lovan şi i-a dăruit pe fiica lui, Kosara, de soţie.

După ce Samuil a murit, pe tronul lui a urcat fiul său Radomir. Dar el a fost omorît de către Vladislav, fratele lui geamăn, care 1-a chemat cu vicleşug la curte şi pe cumnatul lui, lovan Vladimir, spre a-1 ucide şi pe el prin tăierea capului în anul 1015.

Sfintele moaşte ale lui lovan Vladimir se păstrează nestricate la mînăstirea lui de lîngă Elbasan. De atunci şi pînă în vremea noastră la ele s-au lucrat nenumărate minuni, în 1925 s-a ridicat o biserică închinată acestui rege sfînt lîngă Mînăstirea Sfîntului Nahum, căreia în timpul vieţii regele lovan Vladimir îi fusese un mare binefăcător.

Acest sfint sinod ecumenic a fost convocat în timpul domniei împăratului Teodosie cel Mare la Constantinopole, la anul 381. Scopul lui principal a fost anatematizarea lui Macedon, ereticul luptător împotriva Duhului Sfînt. Macedon, Patriarh al Constantinopolelui, învăţa mincinos că Duhul Sfînt este o creaţie a lui Dumnezeu iar nu Persoană Dumnezeiască (Ipostas Dumnezeiesc), şi prin urmare nu este de o fiinţă şi de o închinare cu Tatăl şi cu Fiul, Unul din Sfînta Treime.

Macedon a fost dat anatemei la acest sfînt sinod, şi astfel învăţătura despre Duhul Sfînt a fost adăugată Simbolului de credinţă niceean.

Acest mare Melchisedec a fost contemporanul strămoşului nostru Avraam.

După cuvintele Sfîntului Apostol Pavel, el a fost rege, preot, şi preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos.

Lui Melchisedec, Regele Salemului,

Care îi este neamul?

El rege şi preot a fost

Al Celui Preaînalt.

El mai mare decît Avraam a fost;

El a fost şi rămîne o taină.

Elpre Avraam a binecuvîntat;

Lui Melchisedec, Avraam

i-a dat zecimală din toate.

El a fost rege şi preot în timp,

A Domnului Hristos întainte închipuire.

El pacea şi dreptatea a propovăduit;

El a fost şi rămîne o taină.

Neamul lui şi sfirşitul lui

Nimeni le ştie,

Nimeni nu ştie lungimea

zilelor lui pe pămînt.

Dar ştiut este că el pe pămînt a trăit

Pildă de urmat oamenilor.

Rege, sfint şi drept

Acesta a fost Melchisedec:

Proroc şi tip al lui Hristos.

Proroc a fost, fără cuvinte,

Ci cu pilda vieţii lui pe pămînt.

Proroc a fost, fără cuvinte,

Proroc - întru dreptate şi milă.

Cum de a putut să postească Moise timp de patruzeci de zile? Cum au putut nevoitorii din mînăstiri şi pustiuri să trăiască pînă la adînci bătrîneţi înfrînîndu-se pururi de la mîncare şi băutură? Omului trupesc care nu cunoaşte nimic din viaţa duhovnicească, aceste lucruri îi rămîn cu neputinţă şi de necrezut. Lucrurile acestea nici nu i se pot demonstra, pentru că ele pot fi înţelese doar prin experienţa vieţii.

Cînd chinuitorii 1-au lipsit pe Sfîntul Mucenic Vasilisc timp de trei zile întregi de mîncare şi de băutură, iar în a patra i-au oferit să mănînce, el a refuzat, zicînd că nu îi este foame. „Eu m-am îndestulat cu hrană cerească," a zis el, „iar din aceasta pămîntească acum nu mai voiesc.

Voi vă hrăniţi cu pîine stricăcioasă, dar mie pîine cerească îmi este cuvîntul lui Dumnezeu, care mă hrăneşte; pe voi vă bucură băutura de vin, pe cînd pe mine harul Duhului Sfînt; pe voi vă satură cărnurile, iar pe mine postirea; pe voi aurul vă îmbogăţeşte, iar pe mine dragostea lui Hristos; pe voi vă împodobesc hainele, iar pe mine faptele bune; voi sînteţi fericiţi cînd rîdeţi mult, iar eu cînd vine la mine Duhul, în rugăciune."

lată fraţilor, bărbat întru care se adevereşte cuvîntul Domnului: Nu numai cu pîine va trăi omul, ci cu tot cuvîntul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4:4).

Să luăm aminte la harul Sfîntului Duh Dumnezeu de la Taina Sfmtului Botez:

La cum curăţeşte El omul de păcatul strămoşesc;

La cum aduce El omul în comuniune cu libertatea lui Hristos.

Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfînt, Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sînteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! (I Corinteni 6: 19-20).

Dar cum adică, fraţilor, sînt trupurile noastre temple ale Duhului Sfînt? Ele sînt astfel deoarece am fost cumpăraţi cu preţ. Stăpînul Iisus ne-a cumpărat cu preţul grijilor Sale, chinurilor şi suferinţelor Sale, cu preţul morţii Sale. Din cauza acestui preţ noi am fost făcuţi vrednici ca să fim temple ale Duhului Sfînt.

Dar, va zice cineva: „Acest preţ s-a plătit demult, iar noi acum trăim cu atîtea zeci de veacuri mai tîrziu!" Nu are nici o importanţă aceasta, căci preţul nu s-a plătit doar pentru un timp sau o generaţie de oameni, ci pentru toate timpurile şi pentru toate generaţiile de pămînteni, de la Adam şi pînă la înfricoşata Judecată. Şi oricîte bilioane de bilioane de oameni s-au născut sau se vor mai naşte de aici înainte pe pămînt, preţul este plătit pentru toţi şi pentru fiecare dintre ei.

Preţul este atît de mare şi de bogat încît, dacă toate firele de nisip din toate mările şi oceanele s-ar face oameni, preţul acesta ar fi de ajuns. Fraţilor, dar din ce moment anume începe trupul nostru să fie templu al Duhului Sfînt? El începe să fie Templu al Duhului Sfînt din ceasul Botezului nostru.

Căci deşi preţul este plătit pentru toţi oamenii de pe pămînt, numai trupurile celor botezaţi se fac din această cauză şi temple ale Duhului Sfint. Fraţilor, dar care este urmarea faptului că Duhul Sfint se sălăşluieşte în templul trupului nostru? Urmarea aceasta este: că noi de acum înainte nu mai sîntem ai noştri. Cînd Duhul Sfint vine şi Se sălăşluieşte întru trupurile şi sufletele noastre, atunci El devine Stăpînul nostru, şi nu mai sîntem noi stăpîni peste trupul nostru sau peste noi înşine. De aceea, fraţilor, noi sîntem în stăpînirea Duhului Sfint.

Fraţilor, dar ce a fost aceea, cînd la Cina cea de Taină, Mîntuitorul a spălat picioarele chiar şi ale lui Iuda, şi Iuda a primit bucăţica de pîine de la Stăpînul, cînd Scriptura zice: A intrat atunci satana în el (loan 13: 27)? O, cumplite cuvinte! O, cumplita pedeapsă a vînzătorului de Dumnezeu! Fraţilor, oare nu înseamnă aceasta că, atunci cînd II respingem pe Dumnezeu, Care ne spală pe noi şi ne hrăneşte pe noi, Duhul lui Dumnezeu pleacă de la noi iar Satan îi ia locul? O, cumplit este înţelesul acestor fapte! O, cumplit avertisment către noi toţi cei botezaţi!

Duhul Sfint S-a sălăşluit întru noi din ceasul Botezului nostru şi Şi-a făcut Luişi templu din trupul nostru. Dar fraţilor, Duhul Sfint nu vrea să locuiască în noi cu forţa, ci numai şi numai cu acordul bunei noastre voiri. Dacă păcătuim împotriva Lui, El pleacă de la noi; plecînd El de la noi, locul Lui este îndată apucat de Satan, iar templul trupului nostru se transformă într-o cocină de porci.

O Atotsfinte Duhule Sfinte, nu ne părăsi pre noi. Miluieşte-ne şi ne iartă pre noi, Căci noi pre Tine Te slăvim şi Ţie îţi mulţumim în veci, Amin.