Aceştia cu toţii, apostoli din numărul celor Şaptezeci aleşi de Domnul, sînt pomeniţi de Sfîntul Apostol Pavel în diferite locuri în epistolele sale. Irodion era o rudă a Sfîntului Apostol Pavel, după cum însuşi ne arată cînd zice în Epistola către Romani: îmbrăţişaţi pe Irodion, cel de un neam cu mine (Rom 16: 11).

Ca episcop al Neopartiei, Irodion a suferit mult din cauza iudeilor. Ei 1-au bătut peste cap cu ciomege, la-au lovit peste gură cu pietre şi 1-au înjunghiat cu cuţite. Şi după ce 1- au lăsat socotindu-1 mort, Sfîntul Irodion s-a ridicat şi a continuat să le slujească apostolilor. El 1-a însoţit pe Sfîntul Apostol Petru la Roma şi a fost decapitat, împreună cu alţi mulţi creştini, în aceeaşi zi în care a fost răstignit Sfîntul Apostol Petru.

Sfîntul Agav avea duh prorocesc. Două dintre prorociile lui sînt pomenite în Faptele Apostolilor. Mai întîi, el a prorocit o foamete mare în întreaga lume, care s-a împlinit în vremea împăratului Cezar Claudius (cf. Fapte 11: 28). Al doilea, pe cînd 1-a întîlnit pe Sfîntul Apostol Pavel în Cezareea (Pavel se afla pe drumul spre Ierusalim), Agav a luat brîul lui Pavel, şi 1-a legat în jurul mîinilor şi picioarelor şi a zis: Acestea zice Duhul Sfînt: Pe bărbatul al căruia este acest brîu, aşa îl vor lega iudeii la Ierusalim şi-l vor da în mîinile neamurilor (Fapte 21: 11).

Sfîntul Ruf a fost Episcop în cetatea Tebei din Grecia. Sfîntul Pavel îl pomeneşte, zicînd: îmbrăţişaţi pe Ruf, cel ales întru Domnul (Romani 16: 13). Sfîntul Asincrit a fost Episcop în cetatea Hircania din Asia, şi este pomenit împreună cu alţii în Epistola către Romani 16: 13.

Sfîntul Flegon, care este pomenit în acelaşi loc, a fost episcop în [vestita] cetate Marathon din Tracia.

Sfîntul Ermis [Herma], pomenit împreună cu ceilalţi, a fost episcop în Dalmaţia.

Toţi aceştia, întocmai ca şi nişte albine ale lui Hristos, au dus mierea Sfintelor Evanghelii de-a lungul şi de-a latul lumii, suferind cele mai mari chinuri pentru dragostea lui Hristos. Ei cu toţii s-au strămutat cu cinste la locaşurile cereşti din Veşnica împărăţie a lui Hristos Cel Iubit.

Sfîntul Nifon a fost un mare rîvnitor al zidirii şi înnoirii sfintelor biserici ale lui Dumnezeu, şi al luptei curajoase împotriva domnitorilor şi dregătorilor tirani.

Cu treisprezece zile mai înainte de moartea lui, i s-a înfăţişat în vedenie Sfîntul Teodosie, vestindu-i trecerea la cele veşnice. Sfîntul Nifon a adormit cu pace în anul 1156.

Sfîntul Celestin a fost un mare apărător al Credinţei Ortodoxe.

In vremea celui de al Treilea Sinod Ecumenic de la Efes (din anul 431), Sfîntul Celestin a alcătuit o epistolă împotriva ereticului Nestorie. El a adormit cu pace la anul 432.

Sfinţii Apostoli ai lui Dumnezeu

Cu sîrguinţă au alergat, dorirea şi-au dobîndit.

Deşertăciunea lumii o au lepădat; pe Dumnezeu au dorit.

Cele lumeşti le-au aruncat, cu cele cereşti s-au îmbogăţit.

Dragostea lui Hristos dintru ei a strălucit

Prin întunericul păgînătăţii,

Mai tare decît toate puterile.

Alergarea şi-au săvîrşit,

Războiul l-au cîştigat,

Oştirea biruitorilor se aduce

înaintea lui Hristos.

Multe sînt cununile biruinţei Domnului:

Dacă voieşti, şi tu poţi fi încununat.

Sfinţilor ai lui Dumnezeu Apostoli,

Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi,

Ca nici noi să nu ne lipsim

De împărăţia Cerurilor.

Există eroism mai presus de orice eroism, şi nevoinţă mai presus de orice nevoinţă. Sfîntul Epifanie al Ciprului 1-a invitat la masă pe Ilarion cel Mare şi, spre a-i arăta cea mai mare ospitalitate distinsului său oaspete, a pregătit un frumos pui fript şi 1-a invitat să mănînce. Dar Ilarion a spus: „Te rog să mă ierţi, frate, dar de cînd sînt monah eu nu m-am mai atins de carne."

Iar Epifanie a răspuns: „Şi eu la fel, fratele meu, de cînd sînt monah, către somn nu m-am dus mai înainte de a-1 fi iertat din tot sufletul pe duşmanul meu." Uimit, Sfintul Ilarion a zis: „Cu adevărat, Sfinţite Părinte al meu, nevoinţă ta decît a mea mult mai mare este!" Aceasta este o lecţie pentru noi toţi.

Postirea cu adevărat lucru mare este, dar şi mai mare lucru este să voieşti şi să dobîndeşti iertarea insultelor nemeritate cu care te acoperă cei care te urăsc. Prin postiri omul se face mai gata de a primi milostenia lui Dumnezeu, dar iertîndu-le greşiţilor noştri noi înşine arătăm milostenia.

Postirea merge înaintea iertării, dar ea singură nu mîntuieşte dacă nu dovedim milostenie.

Să luăm aminte la Domnul Hristos Cel înviat:

Carele S-a aflat în trup pămîntesc înainte de înviere, ce simţea foamea, durerea şi moartea;

Carele S-a aflat în trup ceresc după Slăvită înviere, într-un trup care nu mai era supus foamei, durerii şi morţii.

Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină? (I Corinteni 15:35).

Sfantul Apostol Pavel cunoaşte mai dinainte obiecţiile necredincioşilor la învierea morţilor, şi le respinge încă de la început. Chiar şi astăzi, cei necredincioşi, cei care nu au văzut cu ochii lor miracolul învierii în natură, şi cu atît mai puţin învierea duhovnicească, întreabă: „Dar cum adică învie morţii?!" Nebun ce eşti! le răspunde unora ca aceştia Apostolul, şi le zice mai departe: Tu, ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit (I Corinteni 15: 36).

Dacă sămînţa nu moare după ce s-a îngropat în pămînt, planta nu va încolţi; cu alte cuvinte, ceea ce va încolţi este cu totul diferit, deci altceva decît ceea ce a fost îngropat. Dar necredincioşii, deşi văd mai departe cu ochii, tot nu văd că aşa este, ci întreabă mai departe: „Dar omul, oare cum să învie omul tot aşa!?" întrebi cum? Tot aşa cum a înviat şi Domnul! El a pogorît mort în mormînt, şi S-a ridicat de acolo viu! Oare nu vezi că şi natura arată învierea celor moarte!? Dar mult mai puternic decît natura o arată aceasta învierea Domnului nostru! Căci acesta a fost scopul Lui: ca să ne facă nouă mai uşoară credinţa şi nădejdea în înviere, adică credinţa în înviere în general şi nădejdea în învierea noastră proprie, a fiecăruia dintre noi, de aceea S-a dat El pe Sine morţii şi însuşi a înviat din morţi dînd mai înainte de aceasta pildă puternică prin învierea lui Lazăr - cel care murise de patru zile şi deja se descompunea!

Şi dînd de asemena pildă prin învierea fiului văduvei din Nain, şi a fiicei lui lair! Dar necredinciosul tot mai întreabă: „Dar, în ce fel de trup vor învia morţii?"

Răspundem: în oricare fel de trup binevoieşte Domnul. Căci la Dumnezeu sînt multe feluri de trupuri. Sfîntul Apostol Pavel clasifică trupurile în două categorii: trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti. Prin urmare, cei care au murit în trupuri pămînteşti vor învia în trupuri cereşti: cel nestricăcios va înlocui pe cel stricăcios, cel nemuritor se va ridica în locul celui muritor, cel frumos în locul celui urît. în trupurile lor cereşti, oamenii se vor cunoaşte şi recunoaşte pe ei înşişi şi între ei, tot aşa cum pe pămînt omul se recunoaşte pe sine sau pe altul şi atunci cînd este îmbrăcat în zdrenţele mizerabile ale unui cerşetor şi atunci cînd este îmbrăcat în purpura regală.

O Doamne Atotbogate şi Atotmilostive, nu ne lăsa pe noi pradă stricăciunii, ci îmbracă-ne pre noi întru veşmîntul nemuririi ca fii ai Tăi, Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci. Amin.