Pomenirea Sfîntului Mare Mucenic Teodor Stratilat
Toate muceniciile sînt scumpe înaintea lui Dumnezeu, dar există mucenicii mai scumpe decît cele mai scumpe. Valoarea unei mucenicii depinde de mărimea bunurilor pe care le leapădă Creştinul, acceptînd mai bine să moară pentru Hristos; şi mai departe, depinde şi mai mult de mărimea suferinţei pe care o îndură creştinul de dragul credinţei lui în Hristos.
Sfîntul Teodor, care era mare comandant militar în armata romană în timpul împărăţiei lui Licinius, şi guvernator al cetăţii Heraclea, şi-a dispreţuit tinereţea, marea frumuseţe, înaltul rang militar şi onorurile cu care îl înconjura împăratul; toate acestea, de dragul lui Hristos. Teodor a fost mai întîi biciuit, fiind lovit cu şase sute de lovituri de bici peste stomac.
După aceea, a fost înălţat pe o cruce şi străpuns peste tot cu lăncii. La sfîrşit i s-a tăiat capul. De ce? Pentru că Sfîntul Teodor Îl iubea pe Hristos mai mult decît orice altceva în această lume. El se scîrbea de idolatria prostească de la curtea imperială, dominată de superstiţiosul Licinius. El dărîma la pămînt idolii de argint şi de aur şi împărţea bucăţile săracilor.
El a întors pe mulţi la Credinţa în Hristos şi îi striga chiar şi lui Licinius să se lepede de idoli şi să creadă în Unul adevăratul Dumnezeu Cel Viu. În timp ce era torturat, Sfîntul Teodor spunea fără încetare: Slavă Ţie, o Doamne Dumnezeul meu, Slavă Ţie! Sfîntul Teodor Stratilat şi-a dat duhul în mîinile Domnului nostru la 8 februarie din anul 319 după Hristos, la ceasul al treilea al după amiezii.
Sfîntul Teodor este socotit apărătorul ostaşilor care îl strigă pe el pentru ajutor. Sfintele sale moaşte făcătoare de minuni au fost mutate de la Evhaita la Constantinopol şi îngropate în Biserica din Vlaherne.
Pomenirea Sfîntului Proroc Zaharia
Zaharia a fost al unsprezecelea dintre cei doisprezece proroci mici, care împreună cu Agheu l-au convins pe împăratul Zorobabel să refacă Templul de la Ierusalim. Zaharia a prorocit intrarea slăvită a lui Hristos în Ierusalim: Iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mînzul asinei (Zaharia 9:9).
El a mai prorocit şi vînzarea lui Iuda, pentru treizeci de arginţi: Şi mi-au cîntărit simbria mea, treizeci de arginţi (Zaharia 11:12); de asemenea, părăsirea lui Hristos de către apostolii Săi la ceasul Pătimirii: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei (Zaharia 13:7); (Matei 26:31; Marcu 14:27).
Prorocul Zaharia mai este numit şi văzătorul secerii, căci a avut o vedenie în care se pogora o seceră din cer, ca să-i secere pe păcătoşi, mai ales pe hoţi şi pe hulitorii Numelui lui Dumnezeu. Zaharia a murit în partea a doua a domniei lui Darius Istaspe, cam pe la anul 520 înainte de Hristos.
Pomenirea Sfîntului Sava al doilea, Arhiepiscopul sîrbilor
Sava a fost fiul regelui Ştefan celui întîi încoronat şi nepotul de frate al Sfîntului Sava întîiul. Înainte de tunderea în monahism, Sfîntul Sava II s-a numit Predislav. Urmînd exemplul unchiului său, Predislav s-a tuns în monahism şi a slujit cu rîvnă în viaţa nevoinţelor ascetice.
El a fost ales Arhiepiscop al sîrbilor, urmîndu-i Sfîntului Arsenie sub numele de Sava al doilea. El a păstorit Biserica cu dăruire şi cu dragoste. Sava II a trecut la Domnul în anul 1268 după Hristos. Sfintele sale moaşte se odihnesc în Mînăstirea de la Peci.
Cîntare de laudă la Sfîntul Sava al doilea, Arhiepiscopul sîrbilor
Tînărul Predislav necontenit suferea,
Ochii în lacrimi avînd.
Regina maică îl întreba
De ce suferi, fiul meu?
La ce privesc ochii tăi?
La faţa Sfîntului Sava, unchiul meu, maică.
Regele Ştefan către fiul său grăi:
Să te însori trebuieşte fiule,
Căci este timpul tău,
Şi eu am îmbătrînit -
Pe cine voieşti?
Numele fetei să mi-l spui.
Predislav vorbele tatălui le ascultă,
De soţie nevrînd să audă.
Predislav ochii minţii cu lacrimi
Spre unchiul său Sfînt Sava
Şi-i îndreaptă:
Pe calea lui Hristos
Aşează-mă pe mine,
Sfinte şi unchiule!
Regele şi regina mor,
Iar Patriarhul Arsenie
De asemenea la cele cereşti trece,
Biserica văduvă lăsîndu-o.
De slava lumii al doilea Sava fuge,
Pentru ca slavă îndoită
Asupra lui să se pogoare:
Cinstea episcopiei
Şi cununa sfinţeniei.
Cugetare
Aşa scrie Sfîntul Serafim de Sarov despre deznădejde: Aşa cum Domnul Hristos pururea se îngrijeşte de mîntuirea noastră, aşa şi diavolul, ucigaşul de oamneni, umblă necontenit să ne arunce în deznădejde. Iuda trădătorul era laş cu inima şi nedeprins cu lupta duhovnicească, şi de aceea diavolul, văzîndu-i deznădejdea, l-a atacat şi l-a convins să se spînzure.
Petru, piatra cea preatare, căzînd în mare păcat dar încercat în lupte, nu a deznădăjduit şi nu şi-a pierdut cumpătul, ci mai degrabă a plîns cu amar din inimă înfrînta şi zdrobită pe care văzîndu-o diavolul a fugit fiind ars ca de foc. Aşa, fraţilor, ne învaţă şi Sfîntul Antioh să nu cădem sub povara deznădejdii care vine asupra noastră, ci să ne învelim şi să ne întărim cu Sfânta Credinţă, şi să-i spunem cu îndrăzneală duhului necurat: ce este între mine şi tine, duhule lepădat de la Dumnezeu, fugarule din rai şi slugă a minciunii!
Neputincios eşti tu, căci Hristos Fiul lui Dumnezeu are putere asupra noastră şi a tuturor, înapoia mea, ucigaşule! Cu Cinstita Cruce noi capul tău şerpesc îl călcăm.
Luare aminte
Să luăm aminte la Stăpînul Hristos Arhistrategul:
Care intră în bătălie contra lui satan;
Care intră în bătălie contra păcatului din om;
Care luptă de partea binelui şi contra răului din lumea aceasta;
Care îl răpune pe satan, păcatul şi moartea.
Predică despre cum trebuie să întîmpine adevăratul creştin ura din această lume
Şi veţi fi urîţi de toţi, pentru Numele Meu (Luca 21:17).
Toţi cei care se iubesc pe ei înşişi mai mult decît pe Dumnezeu îi vor urî pe următorii Stăpînului Iisus. Toţi cei care iubesc trupul mai mult decît sufletul îi vor urî pe următorii Stăpînului Iisus.
Toţi cei care iubesc această lume mai mult decît Împărăţia cea Veşnică a lui Dumnezeu îi vor urî pe următorii Stăpînului Iisus. Toţi cei care iubesc păcatul mai mult decît virtutea îi vor urî pe următorii Stăpînului Iisus.
Numărul celor care urăsc Numele lui Iisus este uneori mai mare şi alteori mai mic. Dar oricît de mare ar fi numărul lor, fraţilor, nu vă temeţi, căci numărul îngerilor şi Sfinţilor este miriade. Numărul celor din neamurile voastre care se află în ceruri, adică al iubitorilor de Iisus Hristos, este mai mare decît stelele de pe cer şi decît nisipul mării.
O, nu vă temeţi, căci Hristos este cu voi şi aceasta înseamnă că sînteţi mai tari decît cei care vă urăsc! Atunci cînd Cel Puternic este de partea voastră, voi sînteţi întotdeauna cei mai numeroşi căci sînteţi mai puternici decît oricîte mii de mii ale adversarilor.
O Stăpîne Iisuse, Stăpîne Atotputernice, fii totdeauna cu noi şi ne ajută nouă ca să fim pururea cu Tine şi toată frica să fugă de la noi, Căci a Ta este slava şi mulţumita în veci, Amin.