Tiron s-a născut din părinţi săraci în satul Lampsacus din Frigia. El în copilăria lui păştea gîştele. Încă din acea copilărie el putea vindeca bolile care îi cuprindeau pe oameni şi pe animale şi alunga duhurile rele. În acel timp în imperiul roman împărăţea Gordian, a cărui fiică, Gordiana, era lovită de nebunie; din cauza bolii fiicei lui împăratul suferea cumplit.

Duhul cel rău a vorbit însă prin gura Gordianei spunînd că nimeni nu-l va putea arunca afară în afară de Trifon. După ce mulţi cu numele Trifon au fost chemaţi din toată împărăţia, prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, a fost aflat şi acest Trifon, şi chemat la împăratul. Ajungînd la Roma, Trifon a vindecat-o pe Gordiana de duhul necurat, împăratul l-a încărcat de daruri, pe care Trifon le-a împărţit pe toate săracilor, cînd a ajuns la locul lui de baştină. În satul său acest tînăr Sfînt a continuat să pască gîştele şi să se roage lui Dumnezeu.

Luînd împărăţia Decius şi pornind acesta crunta lui prigonire împotriva Creştinilor, a fost prins şi Sfîntul Trifon şi torturat bestial pentru credinţa lui în Hristos. El a îndurat toate schingiuirile cu bucurie, zicînd: O, de m-aş învrednici să mor în aceste chinuri pentru Numele Stăpînului meu, Domnului şi Dumnezeului meu Iisus Hristos. Chinurile însă nu au putut să-l vatăme cu nimic, pentru care chinuitorii l-au osîndit la moarte prin tăierea capului.

Sfîntul Trifon s-a rugat înaintea morţii, şi şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu la anul 250 de la Hristos.

Fiind creştini, aceştia toţi au fost aruncaţi în temniţă în timpul împărăţiei lui Septimus Severus. Sfînta Perpetua, care era din înalta aristocraţie, îi încuraja să nu se teamă a muri pentru Hristos. În vis Perpetua a văzut o scară în care erau înfipte tot felul de instrumente de tortură, care ducea pînă la cer. La piciorul scării se afla un balaur înfricoşător. Ea a văzut cum Satirus a alergat primul pe scară, în sus, fără să se vatăme de nimic, şi că odată ajuns sus îi strigă ei: Perpetua, te aştept! Vino, dar bagă de seamă la şarpe!

Luînd putere de la acest îndemn Perpetua alergă, şi calcă pe capul şarpelui ca pe întîia treaptă a scării, apoi repede ajunse la vîrf. Acolo Perpetua văzu Poarta Raiului, şi dincolo de ea, bunătăţile cereşti, minunatele locaşuri cereşti, pe care Perpetua le văzu în vedenie. Cînd îşi povesti visul, toţi prizonierii văzură că grabnic vor muri, şi că întîiul va fi Satirus, ceea ce se şi întîmplă. Satirus a fost ucis mai întîi, apoi Perpetua, apoi toţi ceilalţi, unul cîte unul.

Ca nişte miei ucişi pentru Hristos, Mielul lui Dumnezeu, ei au primit de la Hristos veşnica răsplată a Împărăţiei Luminii. Ei cu toţii au primit mucenicia între anii 202 şi 203.

La vîrsta de şapte ani Petru îşi lăsă casa părintească pentru dragostea lui Hristos şi se duse în pustie. Aici cu postiri şi privegheri Petru ajunse la aşa desăvîrşire încît prin Duhul Sfînt lucra multe minuni. În al nouăzeci şi nouălea an al vieţii sale, acest Sfînt Petru s-a mutat la Hristos.

Un pom de aur a crescut

Purtînd trei ramuri

Iar în ele se află nişte păsări albe ca zăpada.

Dar păsările au căzut

În adîncul cel mai de desubt,

În întunericul răutăţii,

Nebuniei, foamei şi durerii -

Albele păsări cu totul au fost înghiţite de el,

Fără să mai poată să se înalţe vreodată.

Pomul cel de aur, cuprins de milă,

Porni tainic sfat

Al Celor Trei Ramuri de Aur.

Una dintre Ele se aplecă în înfricoşatul adînc

Şi ridică cuibul căzut al păsărilor albe,

Pe vîrf de munte îl înălţă.

Astfel Hristos Ramura Cea de Aur

S-a aplecat în mijlocul pămîntului

Şi l-a ridicat pe om

La slava Treimii.

În pomul de aur acum, între Cele Trei Crengi de Aur,

Păsările albe ca zăpada Cîntă fericite din nou.

Rugăciunea Sfîntului Trifon înaintea morţii: O Doamne, Dumnezeule al dumnezeilor şi Împărate al împăraţilor, Sfinte al sfinţilor, Î-ţi mulţumesc Ţie că mai învrednicit ca alergarea mea pînă la capăt să o săvîrşesc. Şi acum mă rog Ţie ca mîna necuratului diavol să nu se atingă de mine, să nu fiu tras eu întru acest ceas în întunericul cel mai din afară.

Ci pre îngerii Tăi trimite-i să mă poarte întru locaşurile Tale şi moştenitor al Împărăţiei celei dorite să mă facă. Primeşte sufletul meu şi ascultă rugăciunile tuturor celor care se roagă Ţie întru pomenirea mea. Priveşte către ei din locaşul Tău cel Sfînt şi dăruieşte-le milele Tale cele bogate şi nepieritoare. Căci Tu eşti Unul bun şi milostiv şi Dătătorul tuturor bunătăţilor în veacul vecilor, Amin.

Pentru că Trifon a luat mucenicia în Niceea şi multe minuni s-au săvîrşit acolo după aceea la sfintele sale moaşte, cetăţenii Niceei au voit să-l îngroape pe Trifon în cimitirul lor. Dar Sfîntul li s-a arătat în vis şi le-a poruncit săi împlinească dorinţa lui de a fi dus şi îngropat în satul lui, Lampsacus, unde păştea gîştele pe cînd era copil.

Să luăm aminte la Mîntuitorul Hristos Care este aerul cel proaspăt şi sănătos al sufletului:

La Hristos aerul proaspăt şi sănătos pe care îl respiră sufletul şi astfel se mîntuieşte de orice stricăciune;

La Hristos aerul proaspăt şi sănătos pe care L-au respirat prorocii, apostolii şi sfinţii, făcîndu-se cu totul sănătoşi cu sufletul;

La Hristos aerul proaspăt şi sănătos al sufletului meu care alungă putoarea păcatului din mine şi-mi face sufletul curat, sănătos şi fericit.

Acum sînteţi curaţi, pentru cuvîntul pe care vi l-am spus (Ioan 15:3).

Cu Cuvîntul Său Dumnezeu a creat lumea; prin Cuvîntul Său El a reînnoit lumea; cu Cuvîntul Său El a iertat păcatele; cu Cuvîntul Său El a vindecat bolile; cu Cuvîntul Său El a scos afară demonii; cu Cuvîntul Său El a potolit mînia furtunii şi vîntului.

Prin Cuvîntul Său El curăţeşte şi acum oamenii ca aceştia să aducă roadă multă. Aşa cum sînt viţele, cînd sînt curăţite şi tăiate, aşa este atotputernic Cuvîntul lui Dumnezeu căci este rostit de Cel Atotputernic. Cu Cuvîntul Domnului cerurile s-au întărit (Ps. 32:6). Cuvîntul lui Dumnezeu este strălucitor ca soarele dar, atunci cînd trebuie, este şi arzător ca razele lui, şi îi arde pe toţi cei care merg împotriva Lui.

Cuvîntul lui Dumnezeu este dulce ca mierea dar, atunci cînd trebuie, este şi amar ca leacul cel mai amar. Cuvîntul lui Dumnezeu este binevenit ca un prieten ce bate la uşă atunci cînd este mai mare nevoie de el; dar atunci cînd trebuie Cuvîntul lui Dumnezeu este ca un judecător care vădeşte de păcat şi care judecă, fără să te mai poţi îndreptăţi. Cuvîntul lui Dumnezeu este adevărat, drept, înţelept şi milostiv şi de aceea este atît de Atotputernic.

Nimeni şi nimic, în cer sau pe pe pămînt, nu-i pot sta vreodată împotrivă. Şi cuvîntul omenesc este atotputernic atunci cînd este adevărat, drept, înţelept şi milostiv. Dar aşa cum boala poate să-l epuizeze şi să-l slăbească şi pe un uriaş, făcîndu-l să devină mai slab ca un copil, tot aşa falsitatea, minciuna, nedreptatea, nebunia şi nemilostivirea slăbesc cuvîntul omenesc atît de mult încît el devine un nimic, asemenea scheunatului vulpii la lună.

Cuvintele omului care este scump cu cuvintele sînt făurite din argint curat. Cuvîntul Tău, Doamne, este Adevărul şi Viaţa. Curăţeşte-ne pe noi cu Cuvîntul Tău Atotputernic aşa cum i-ai curăţit şi pe Apostolii tăi, ca să putem şi noi să aducem roadă multă şi să ne învrednicim Împărăţiei Tale.

Căci Ţie se cuvine slavă şi mulţumire în veci. Amin.