Cînd Domnul nostru a ajuns la vîrsta de treizeci de ani de viaţă pe pămînt, El și-a început lucrarea Sa mîntuitoare de povăţuire a oamenilor. El însuşi a făcut arătat oamenilor acest început la începuturilor prin botezul Său în rîul Iordan.

Sfîntul Chiril al Ierusalimului spune: începutul lumii - apa; începutul Veştii celei Bune - Iordanul. La vremea botezului Domnului cu apă, taina care s-a propovăduit lumii, taină prorocită în Vechiul Testament, şi doar întunecat şi în ghicituri cunoscută de vechiul Egipt şi de vechea Indie, a fost Taina Sfintei Treimi.

Tatăl S-a descoperit auzului oamenilor, Duhul S-a descoperit vederii oamenilor, iar Fiul S-a descoperit chiar atingerii oamenilor. Tatăl L-a mărturisit în auzul oamenilor pe Fiul Său, Fiul a fost botezat în ape, iar Duhul Sfînt în chip de porumbel S-a purtat deasupra acelor ape.

Cînd loan Botezătorul a mărturisit şi a spus: Iată Mielul lui Dumnezeu Cel care ridică păcatul lumii (loan 1:29), şi cînd L-a cufundat şi L-a botezat pe Mîntuitorul în Iordan, atunci s-a arătat oamenilor misiunea lui Hristos în lume, şi calea mîntuirii noastre. Anume că Domnul a luat asupra Sa păcatele omenirii, a murit sub ele (cufundarea) şi apoi a înviat (ieşirea din apă); şi că şi noi trebuie să murim omului nostru vechi şi păcătos, ca să ne facem la fel vii, curăţiţi, şi înnoiţi.

Acesta este Mîntuitorul nostru şi aceasta este calea mîntuirii. Praznicul Botezului Domnului (în greceşte Teofania, sau Arătarea Domnului), se mai cheamă şi Praznicul Luminării. Ne luminează pe noi Botezul Domnului în Iordan pentru că ne arată taina lui Dumnezeu Celui Treimic, taina Celei de o Fiinţă şi Nedespărţitei Treimi. Acesta este un fel de luminare.

Iar al doilea este că prin botez fiecare dintre noi se luminează prin aceea că este înfiat de Părintele Luminilor, prin Jertfa Fiului şi puterea Duhului Sfînt.

O! Sfinte Dumnezeule, Făcătorule a toate,

Tot ceea ce cu Cuvîntul Tău creezi, cu Duhul Tău sfinţeşti!

O Sfinte Tare, tare în suferinţă,

Tu pentru lume către moarte mergi şi pentru lume, înviezi!

O! Sfinte fară de moarte, noi pre Tine în veci Te lăudăm!

Preasfîntă Treime, Tată, Fiule, şi Duhule Sfinte, miluieşte-ne pre noi!

Tată, Care la rîul Iordan cu Glas Te-ai auzit din cer,

Duhule, Care ca un Porumbel Alb deasupra rîului Te-ai purtat,

Fiule, Care de Prorocul loan Te-ai botezat,

O! Trei Raze de Lumină care Lumina aţi arătat,

O! Treime Sfîntă Care ochilor noştri Te-ai descoperit,

Noi cu glas pre Tine Te lăudăm!

Preasfîntă Treime, Tată, Fiule, şi Duhule Sfinte, miluieşte-ne pre noi!

Cîndva minciunile ereticilor bîntuiau Biserica lui Dumnezeu care acum din nou este bîntuită de basmele celor căzuţi de la Dumnezeu. Dar prin dăinuirea în Credinţă, prin rugăciunea sîrguitoare, prin mărturisirea Credinţei şi chiar prin mucenicia pentru Credinţă, Biserica a rămas nebiruită pînă acum.

Acestea sînt singurele metode prin care pot fi biruite noile molime care se năpustesc asupra Bisericii. Biserica lui Dumnezeu, Vasul Adevărului Dumnezeiesc, va triumfa pînă la sfîrşit. Pierit-a pomenirea vrăjmaşului cu sunet (Ps. 9:6). Sfîntul Clement din Alexandria aşa a spus despre eretici: Cei care cad în erezii rătăcesc prin pustii, căci L-au părăsit pe Unul Adevăratul Dumnezeu, înstrăinaţi de Dumnezeu, ei caută apă în deserturi, ei strîng roade putrede cu mîinile lor şi se sălăşluiesc în locuri pustii şi fară de apă.

Aşa se poate spune şi astăzi despre toţi aşa-zişii cugetători şi filosofi care avansează ipoteze pe baza propriei lor imaginaţii iar nu pe baza adevărului lui Dumnezeu.

Să luăm aminte la înţelesul Botezului Domnului în Iordan:

La smerita Lui venire la Iordan ca un necunoscut faţă de toţi, în afară de loan;

La cufundarea Lui în apă, la purtarea Porumbului pe deasupra Capului Lui, şi la Vocea Tatălui Care S-a auzit de Sus.

Căci trei sînt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul şi Sfîntul Duh, şi Aceştia trei Una sînt. Şi trei sînt care mărturisesc pe pămînt: Duhul şi apa şi sîngele, şi aceşti trei mărturisesc la fel (I loan 5:7-8).

Cînd citim Sfintele Scripturi, trebuie să fim atenţi la fiecare cuvînt. Cititorul grăbit nu observă deosebirea pe care Evanghelistul o face între Treimea Cerească şi cea pămîntească. Căci despre Treimea Cerească el spune: şi Aceştia trei Una sînt. Iar despre treimea pămîntească el spune: şi aceşti trei mărturisesc la fel. Între cele două este o mare deosebire. Tatăl, Fiul, şi Duhul sînt Una, pe cînd Duhul, apa şi sîngele mărturisesc la fel dar nu sînt una.

Toţi oamenii de pe pămînt sînt împreună la fel, dar nu sînt una. Apa şi sîngele sînt trupul iar duhul este duhul. Căci trupul pofteşte împotriva duhului iar duhul împotriva trupului (Galateni 5:17). Şi totuşi, chiar dacă nu sînt una, sînt totuşi împreună. Cînd omul moare legătura se rupe, încetează să mai existe.

Apa şi sîngele merg într-o parte, iar duhul merge în altă parte. Pe cînd Persoanele Sfintei Treimi Celei din Ceruri nu numai că sînt împreună, dar sînt şi una. Mai este o treime şi în cerul din lâuntrul omului care ar trebui să fie nu doar o armonie, ci chiar o unime, aşa încît omul să fie binecuvîntat şi în această lume şi în cealaltă.

Aceasta este unirea dintre minte, inimă şi voinţă. Cîtă vreme acestea sînt doar împreună, omul se va afla mereu în război cu sine însuşi şi cu Treimea Cea Cerească. Dar cînd acestea trei devin una, cînd nici una dintre ele nu le ţine pe celelalte două în sclavie, atunci omul se umple de pacea lui Dumnezeu care covîrşeşte orice minte (Filipeni 4:7), orice cuvînt al omului, orice explicaţie, orice teamă şi orice tristeţe.

Atunci micul cer dinlăuntrul omului începe să semene cu marele cer al lui Dumnezeu, iar în om începe să se arate chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

O, Doamne Cel în Treime închinat şi Slăvit, ajută-ne nouă să semănăm măcar cu cei care îţi seamănă Ţie.

Pe Tine Te slăvim și Te lăudăm în veci. Amin.