Întru această zi prăznuim Tăierea împrejur a Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos
La opt zile după naşterea Sa, Copilul Dumnezeiesc a fost dus la Templu şi tăiat împrejur după Legea care era în Israil din timpul părintelui Avraam. Aceasta a fost ziua în care Copilului i S-a dat numele Iisus, descoperit de Arhanghelul Gavriil Preasfintei Fecioare Maria.
Tăierea împrejur din Vechiul Testament este prototipul Sfântului Botez adus de Mîntuitorul în Noul Testament. Tăierea împrejur a Domnului nostru arată că El a luat asupra Sa adevărat trup omenesc, iar nu părelnic trup omenesc, aşa cum mincinos au învăţat mai tîrziu despre El ereticii. Mîntuitorul nostru Hristos a mai primit tăierea împrejur şi pentru aceea că a voit să împlinească toată Legea pe care însuşi o dăduse prin prorocii şi drepţii Vechiului Testament. Împlinind Legea scrisă, El a şi înlăturat-o cu Botezul din Sfînta Sa Biserică, aşa cum a propovăduit Sf. Apostol Pavel: Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă (Galateni 6:15).
Tot întru această zi, pomenirea Sfîntul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei
Sfîntul Vasile s-a născut în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. Încă nebotezat fiind, Sfîntul Vasile a stat cincisprezece ani la Atena unde a studiat filosofia, retorica, astronomia, şi toate ştiinţele acelui timp. Colegi de studii i-au fost Sf. Grigorie Teologul şi Iulian, împăratul apostat de mai tîrziu. La anii maturităţii a primit Sfîntul Botez în apele Iordanului împreună cu celebrul Eubul, fostul său profesor.
A fost Episcop al Cezareei Capadociei timp de aproape zece ani, şi şi-a încheiat viaţa pămîntească la vîrsta de cincizeci de ani. A fost apărător mare al Ortodoxiei, luminător al curăţiei morale, zelot al trării religioase, culme a gîndirii teologice, ziditor şi stîlp al Bisericii lui Dumnezeu. Sfîntul Vasile şi-a mertiat pe deplin titlul de Mare. În cîntările sale, Biserica îl numeşte dumnezeiasca albină a Bisericii lui Hristos care adună sufletele credincioşilor cu dulceaţa cinstirii de Dumnezeu, iar cu acul dumnezeiescului dor, ca şi cu o armă, răneşte hulele ereticilor.
Se păstrează numeroase scrieri ale acestui Sfînt Părinte al Bisericii, scrieri teologice, apologetice, ascetice, canonice precum şi Sfînta Liturghie care îi poartă numele. Această Sfîntă Liturghie a Sfîntului Vasile cel Mare se slujeşte de zece ori pe an: la întîi ianuarie, ziua Sfîntului; în ajunul Naşterii Domnului; în ajunul Botezului Domnului; în toate Duminicile Sfîntului şi Marelui Post, cu excepţia Duminicii Floriilor; în Sfînta şi Marea zi Joi şi în Sfînta şi Marea zi Sîmbătă (a Săptămînii Patimilor). Sf. Vasile cel Mare a adormit cu pace în ziua de 1 ianuarie a anului 379 după Hristos, strămutîndu-se în Împărăţia Cerurilor.
Imn de laudă la Tăierea împrejur a Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos și la Sărbătoarea Sfîntului Vasile cel Mare
O, Tu Cel Care Legea o ai dat lumii şi oamenilor
Tu, de Lege Dătătorule, ca unul supus Legii Te-ai făcut.
Însuţi de bună voie supunîndu-Te legii,
Pe mulţi legea ascultării cu putere i-ai învăţat.
De aceea în a opta zi trupeasca Tăiere împrejur o ai primit;
Împlinind Legea, o Lege Nouă lumii ai dat,
Căci tăierea împrejur duhovnicească pe cea trupească o a înlăturat.
Astfel noi credincioşii patimile sufletului tăindu-le
Cu un cuget curat la Tine privim;
Ca duhovniceşte voia trupului să o tăiem
A Ta voie, O Mîntuitorule, dorim să împlinim.
De la a Ta Tăiere împrejur Sfinţii mîntuirea s-au învăţat,
Şi ale lor vieţi pildă cu literă de foc scrisă nouă ne-au lăsat.
Sfîntul Vasile cel Mare, raza soarelui celui dumnezeiesc,
Învăţătura tăierii împrejur a inimii, poporului creştinesc moştenire o a lăsat.
Sfîntului Vasile cel Mare fie lauda în veci,
Celui care, rob al Tău fiind,
Mare s-a numit şi a rămas
Căci de la a Ta Tăiere împrejur
Smerita ascultare a învăţat.
Cugetare
De ce trebuie să ascultăm de Biserică iar nu de cei care cugetă împotriva Bisericii, chiar atunci cînd lumea îi numeşte mari? Răspuns: Pentru că Biserica a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, şi pentru că Biserica este călăuzită de suflarea Duhului Sfînt al lui Dumnezeu. Pentru că Biserica este tărîmul Sfinţilor, dumbravă îngrjită de pomi fructiferi, cultivaţi cu cea mai înaltă ştiinţă. Cel care se ridică împotriva Sfinţilor nu este sfînt şi atunci de ce l-am asculta?
Biserica este loc îngrădit, spune Sf. loan Gură de Aur. Dacă te afli înăuntru, lupul nu cade asupra ta; iar dacă te afli în afară de ea, fiarele sălbatice te sfîşie. Nu te depărta de Biserica lui Dumnezeu, căci nimic nu este mai tare ca Ea. Ea este nădejdea ta, mîntuirea ta, mai înaltă decît cerurile, mai tare ca stînca, mai încăpătoare decît lumea.
Sfînta Biserică a lui Hristos niciodată nu se învecheşte, ci se reînnoieşte în veci.
Luare aminte
Luînd aminte la Tăierea împrejur a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos,
Să cugetăm pururea la Slava Sa din Împărăţia Cerurilor, unde Heruvimii îi slujesc Lui cu frică şi cu cutremur;
Smerirea Lui pînă la Tăierea împrejur, cea menită doar păcătoşilor;
Inima noastră, dacă am tăiat-o împrejur de toate gîndurile păcătoase, de toate relele obiceiuri şi de toată patima.
Predică despre cum trebuie să ne depărtăm de rău şi să facem binele
Fereşte-te de rău şi fa bine (Psalmul 33:13).
Aceste cuvinte arată efortul pe care trebuie să-l facem aici pe pămînt şi în pămînt, adică pe acest pămînt material şi în acest trup fizic. Şi care efort trebuie să-l facem? Mai întîi, să ocolim răul şi al doilea, să facem binele. Dar care este răul ce trebuie ocolit, şi care binele ce trebuie făcut, conştiinţa noastră nu ne poate spune complet şi exact deoarece este întunecată de păcat; învăţătura lui Hristos în schimb ne spune limpede, complet şi exact ce este bine şi ce este rău.
Fraţilor, ce ne cere nouă Domnul nostru? El ne cere ca sufletele noastre să fie îndreptate pururea spre bine tot aşa cum sfintele altare stau pururea spre răsărit. Ne cere să lepădăm răul înapoia noastră, să-l dăm pradă uitării, în umbra şi întunericul trecutului; astfel încît în fiecare an şi în fiecare zi să putem să ne întindem mereu cu sufletul şi cu trupul numai spre bine, să dorim numai binele, să vorbim doar despre bine, să facem doar binele. Stăpînul vrea doar ziditori, şi nicidecum dărîmători. Căci oricine zideşte binele, prin chiar aceasta distruge răul.
Iar cel ce nu-l distruge asfel repede uită cum se face binele şi se preface într-un rău făcător. Apostolul neamurilor ne porunceşte: Urîţi răul, alipiţi-vă de bine (Romani 12:9). Urîţi răul dar nu pe omul care comite răul, căci acesta este bolnav. Dacă poţi, vindecă bolnavul, nu-l omorî cu ura ta. Lipeşte-te de bine şi numai de bine, căci binele este de la Dumnezeu, iar Dumnezeu este comoara a tot binele.
O Bunule şi Atotbunule Doamne, învaţă-ne pe noi să ne întoarcem de la rău şi să facem binele pentru dragostea Slavei Tale şi a mîntuirii noastre.
Căci Ţie se cuvine slava şi mulţumirea în veci. Amin.