1. Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare.

2. Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite,

3. Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;

4. Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.

5. Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare, şi i se va da.

6. Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nicio îndoială, pentru că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.

7. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.

8. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.

9. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,

10. Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.

11. Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.

12. Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.

13. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: de la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni;

14. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.

15. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.

16. Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:

17. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.

18. După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.

11. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.

12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.

13. Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.

14. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu.

15. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.

16. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.