18. Astfel, porunca dată întâi se desfiinţează, pentru neputinţa şi nefolosul ei;

19. Căci Legea n-a desăvârşit nimic, iar în locul ei îşi face cale o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

20. Ci încă a fost la mijloc şi un jurământ, căci pe când aceia s-au făcut preoţi fără de jurământ,

21. El S-a făcut cu jurământul Celui ce I-a grăit: «Juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi: Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec».

22. Cu aceasta, Iisus S-a făcut chezaşul unui mai bun testament.

23. Apoi acolo s-a ridicat un şir de preoţi, fiindcă moartea îi împiedica să dăinuiască.

24. Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică).

25. Pentru aceasta, şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească pentru ei.

37. Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor.

38. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte.

1. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti.

2. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor.

3. Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

4. Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor.

5. Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani.

6. Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii.

7. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile.

8. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm.