15. Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.

16. Şi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine toată îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede în El, spre viaţa veşnică.

17. Iar Împăratul veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzutului, singurului Dumnezeu fie cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin!

35. Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.

36. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta.

37. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.

38. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!

39. Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!

40. Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:

41. Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!

42. Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.

43. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.