Petrecând, înţelepte, viaţa ta cu cuvioşie, te-ai împodobit cu veşmântul cel luminat al arhieriei, sfinţite nevoitorule Modest. Drept aceea, şi nevoindu-te prea cu osârdie, Părinte, acum întru veselie împreună cu Hristos te bucuri, rugându-te pentru noi toţi, care te lăudăm pe tine.

Pe ierarhul şi Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest, veniţi, credincioşi, la preacinstita lui pomenire, să-l lăudăm cu dumnezeieşti cântări, că, fiind plin de dragoste de Dumnezeu şi de toată făptura Lui, s-a făcut plin de darul tămăduirii a toată boala animalelor celor necuvântătoare. Prin aceasta fiind nouă, oamenilor, mare ajutor în necazuri şi nevoile noastre, al celor ce-l rugăm cu credinţă şi cu smerită mulţumire îi cântăm: Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Din părinţi binecredincioşi fiind născut, dăruit lor de Dumnezeu la bătrâneţe prin rugăciune, ca pe Samuil cel de demult Anei, lucru minunat care ne îndeamnă pe noi credincioşii a lăuda pe Dumnezeul minunilor, iar către tine, Sfinte Modest, a zice unele ca acestea:

Bucură-te, rod câştigat prin rugăciune;

Bucură-te, odraslă luminoasă a familiei creştine;

Bucură-te, rod dăruit de Dumnezeu;

Bucură-te, naştere de bucurie tatălui tău;

Bucură-te, veselia maicii tale Teodula;

Bucură-te, cel ales de Dumnezeu a fi păstor oilor Sale;

Bucură-te, fiu de părinţi care cu mucenicii s-au numărat;

Bucură-te, odrăslire creştină în cetatea Sevastiei;

Bucură-te, a bunilor tăi părinţi bucurie;

Bucură-te, cel sfinţit mai înainte de naştere;

Bucură-te, că te-ai făcut lăcaş Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Numai câteva luni aveai, când tatăl tău, Eusebie, a fost pârât ca este creştin lui Maximiam, împăratul roman şi păgân de atunci, care a poruncit îndată să fie legat şi aruncat în temniţă. Şi aşa părintele tău a început la bătrâneţe a patimi pentru Hristos, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Umplându-se de râvnă iubitoare de Hristos şi mama ta, Teodula, n-a vrut să rămână despărţită de nevoinţa tatălui tău. De aceea te-a luat în braţe şi a mers la dânsul în închisoare, unde a fost oprită şi ea. Şi acolo, împreună rugându-se, şi-au dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, iar tu, Sfinte Modest, ai fost găsit de paznicii închisorii, viu, lângă trupurile reci ale părinţilor mucenici, gângurind, prunc nevinovat, orfan şi lipsit de ajutorul părintesc de la cinci luni. Gândind la o privelişte tristă ca aceasta, nu ne pricepem ce vom zice decât unele ca acestea:

Bucură-te, naştere a celor cu rod însutit;

Bucură-te, fiu de neam blagoslovit;

Bucură-te, cel plin de dorul Duhului;

Bucură-te, cel păstrat viu ca să slujeşti Domnului;

Bucură-te, că din faşă ai urmat lui Hristos;

Bucură-te, că de mic crucea Lui ai luat;

Bucură-te, cel ales a fi plăcut Domnului;

Bucură-te, că o dată cu viaţa ai început a pătimi pentru Domnul;

Bucură-te, că fiind despărţit, prin moarte, de părinţii tăi, Domnul te-a luat;

Bucură-te, că ai rămas în grija Celui ce te-a dat;

Bucură-te, că pentru numele lui Hristos n-ai avut când striga numele părinţilor tăi;

Bucură-te, că pentru Hristos n-ai avut vreme de a-i cunoaşte pe ei;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Auzind împăratul de moartea părinţilor tăi, a poruncit păzitorilor închisorii să te aducă la el şi, văzându-te prunc frumos, te-a dat spre creştere unui sfetnic împărătesc, cu gândul să te facă slujitor zeului cel mincinos la care se închina el; însă tu ajungând la vârsta de doisprezece ani şi aflând că părinţii tăi au murit în închisoare, pentru că erau creştini, ai voit să ştii ce este creştinătatea şi ai aflat taina aceasta tot de la un creştin. Aşa ai urât păgânătatea şi ai iubit creştinătatea cântând Dumnezeului cel Adevărat: Aliluia!

Aflând cât de mare şi mai presus de toate este credinţa creştină, ai început a te gândi cum să ieşi dintre păgâni, şi aflând prilej bun, ai fugit la mormântul părinţilor tăi, rugându-te lor cu lacrimi să te scoată cu rugăciunile lor, cele către Dumnezeu, din adunarea necredincioşilor, învrednicindu-te luminării cu Sfântul Botez. Fericim buna înţelegere şi râvna ta cea din tânără vârstă şi lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce ţi le-a dăruit, iar ţie îţi grăim unele ca acestea:

Bucură-te, înţelepţitule de Dumnezeu;

Bucură-te, că ai cunoscut pe Făcătorul tău;

Bucură-te, că ai crescut ca un trandafir între spini;

Bucură-te, că de închinarea la idoli ai fugit;

Bucură-te, că închinarea cea adevărată ai iubit;

Bucură-te, că la părinţii tăi mucenici cu rugăciune ai alergat;

Bucură-te, că ei de închinăciunea idolească te-au scăpat;

Bucură-te, că te-ai făcut vas curat, plin de darul Duhului;

Bucură-te, bun alergător pe urmele Domnului;

Bucură-te, cel ce ai ales calea cea mai bună;

Bucură-te, înţeleptule, iubitor de lumină;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Când ai ieşit din curtea împărătească, nu te-ai întors înapoi, căci din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, te-ai întâlnit cu un creştin argintar, care aflând dorinţa ta, te-a adus şi te-a dat arhiereului din Atena, ca să te înveţe credinţa creştină şi să te lumineze cu Sfântul Botez, pe care şi primindu-l, cu mare bucurie ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Când ai primit Sfântul Botez, Modest, un stâlp de foc din cer s-a văzut peste capul tău, umplându-te de darul facerii de minuni; căci îndată numai cu atingerea mâinii, ai vindecat pe fratele argintarului, de o boală foarte cumplită, asemenea şi pe un om îndrăcit. Pentru aceasta ne minunăm de vrednicia ta, primitorule de daruri mari de la Dumnezeu, şi grăim către tine aşa:

Bucură-te, luminatule cu Sfântul Botez;

Bucură-te, că Sfântul Duh te-a luminat cu a Sa umbrire;

Bucură-te, că ai primit darul Duhului Sfânt;

Bucură-te, că îndată ai început a vindeca boli şi neputinţe;

Bucură-te, frumosule la suflet şi luminat;

Bucură-te, vas curat şi prealuminat;

Bucură-te, că îndată ai început a da darul pe care de la Dumnezeu l-ai primit;

Bucură-te, că Dumnezeu S-a preamărit prin tine;

Bucură-te, că ai vindecat pe cel chinuit de boală grea;

Bucură-te, că ai izgonit duhul cel rău din cel îndrăcit;

Bucură-te, cel plin de dar dumnezeiesc;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce pătimesc;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Pentru credincioşia ta, argintarul acela te-a făcut moştenitor averii sale, la fel cu fiii săi, prin testament; însă aceia s-au umplut de zavistie şi te-au vândut ca pe un rob, unui necredincios de la care, timp de şapte ani, multe necazuri ai pătimit. Însă tu, prin răbdare şi rugăciune neîncetată către Dumnezeu, l-ai adus la credinţă, scăpându-l de foametea cea sufletească, ca şi oarecând Iosif pe fraţii săi de foametea cea trupească, căci s-a botezat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, prin neîncetată rugăciune, ai adus la mântuire sufletul necredinciosului, căci darul Duhului Sfânt era cu tine. Roagă-te, Sfinte Modest, şi pentru noi, cei ce suntem necăjiţi de ispitele şi de vrăjmăşia duhurilor răutăţii; fă rugăciune cu dinadinsul pentru uşurarea noastră din nevoi, ca să strigăm din adâncul inimii către tine:

Bucură-te, învăţător de tainele credinţei;

Bucură-te, luminarea celor din adâncul necunoştinţei;

Bucură-te, îndreptare celor rătăciţi;

Bucură-te, lauda celor prin tine mântuiţi;

Bucură-te, lăcaşul luminii celei Dumnezeieşti;

Bucură-te, îndrumător în cele duhovniceşti;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor asupriţi;

Bucură-te, risipitor întristării de la cei ce te cheamă în ajutorul lor;

Bucură-te, şi a noastră nădejde de scăpare;

Bucură-te, cel ce eşti în durerile noastre alinare;

Bucură-te, împlinitorul dorinţelor celor bune ale fiecărui om care la tine aleargă;

Bucură-te, scăpare din nevoi a celor ce cu credinţă se roagă;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

După trecerea din viaţa aceasta a stăpânului tău, devenit, prin truda şi darul lui Dumnezeu, fiu duhovnicesc, ai mers la Ierusalim ca să te închini Sfintelor Locuri şi apoi te-ai retras în Muntele Sinai, unde ai făcut multe minuni, mai ales tămăduind animalele; că ai primit de la Dumnezeu mai mult acest dar, pentru că în tinereţe păstor de animale fiind, către ele milostiv te-ai arătat, înţelegând durerile lor. Deci, petrecând în preajma necuvântătoarelor făpturi ale Ziditorului a toate, te minunai de lucrurile Lui, cântând: Aliluia!

Urmând Domnului în bunătate, ai dorit a veni în ajutor oamenilor; de aceea ai cerut de la Dumnezeu darul vindecării de boli la animalele de care ei se folosesc în viaţa cea de toate zilele, mai ales a acelora care cu credinţă te cheamă în ajutor. Deci ajută-ne şi nouă, Sfinte Modest, dând sănătate vitelor noastre, căci nu vom tăcea vestind tuturor minunile tale şi către tine vom grăi aşa:

Bucură-te, al lui Dumnezeu plăcut;

Bucură-te, al lui Hristos iubitule;

Bucură-te, că poţi ajuta celor ce te cheamă pe tine;

Bucură-te, mângâiere celor ce te cinstesc pe tine;

Bucură-te, cel ce încetezi bolile cu rugăciunile tale;

Bucură-te, cel ce potoleşti febra cea de trupuri stricătoare;

Bucură-te, că prin tine dobândim ajutor pentru dorinţele cerute;

Bucură-te, că ne poţi cere nouă de la Dumnezeu şi bunătăţile cele nevăzute;

Bucură-te, cel plin de milostivire şi de bunătate;

Bucură-te, că pentru tine ne dă Dumnezeu nouă şi vitelor noastre sănătate;

Bucură-te, cel dăruit de Dumnezeu cu dar de a izgoni mâhnirea din popor;

Bucură-te, mare rugător pentru noi către Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Nu ai stat mult în liniştea muntelui, Sfinte, căci trecând din viaţa aceasta în cea veşnică Patriarhul Ierusalimului, Platon, ai fost ales tu, cu minune, în scaunul văduvit; pentru că înaintea ta s-au deschis uşile bisericii când te-ai rugat, iar credincioşii au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Povăţuit fiind de dumnezeiescul dar, ai mers în biserică în timpul când cetăţenii Ierusalimului îşi căutau păstor duhovnicesc. Şi când au văzut că tu, Sfinte, ai deschis uşile bisericii cu rugăciunea, îndată te-au ales păstor al lor, ca pe un vrednic de slujire arhierească, şi bucurându-se de buna aflare, cu un glas lăudau pe Dumnezeu, iar către tine, Sfinte, grăiau unele ca acestea:

Bucură-te, cel dăruit nouă de Dumnezeu;

Bucură-te, bunul nostru păstor şi arhiereu;

Bucură-te, cel trimis de sus să ne păstoreşti;

Bucură-te, bucuria fiilor tăi duhovniceşti;

Bucură-te, lauda şi cinstea ierarhilor;

Bucură-te, luminarea creştinilor;

Bucură-te, sfeşnic în Biserică luminos;

Bucură-te, aducerea celor rătăciţi la Hristos;

Bucură-te, tâlcuire dreaptă a scripturilor sfinte;

Bucură-te, bună păzire a dogmelor celor drepte;

Bucură-te, luminat ierarh al Sionului;

Bucură-te, mare plăcut al Domnului;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Locuitorii Ierusalimului cei binecredincioşi, văzând minunile ce le făceai şi ajutorul cel grabnic ce dobândeau prin mijlocirea ta, se minunau şi lăudau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Între cetăţenii Ierusalimului erau şi necredincioşi care cereau dovezi, voind a şti cu a cui putere faci minuni, şi unii îndrăzneau a zice că nu cu puterea lui Dumnezeu le faci; iar tu, Sfinte, le-ai împlinit dorinţa, căci în faţa lor şi a mult popor, chemând numele Domnului, ai omorât un balaur mare. Atunci ei au crezut că eşti mare plăcut al lui Dumnezeu şi cu puterile Lui faci minunile şi, împreună cu cei credincioşi, te lăudau zicând:

Bucură-te, întărirea în credinţă a celor rătăciţi;

Bucură-te, bucuria şi lauda celor mântuiţi;

Bucură-te, stâlp al dreptei credinţe bine întărit şi neclintit;

Bucură-te, că prin mari minuni dreapta credinţă ai întărit;

Bucură-te, că ai fost arătat oamenilor de către Duhul Sfânt;

Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost ales şi sfinţit;

Bucură-te, cel uns cu undelemnul bucuriei;

Bucură-te, cel primitor de darul tămăduirii;

Bucură-te, că prin credinţă tare şi fapte minunate te-ai făcut lumii arătat;

Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a dat dar de tămăduiri şi te-a înălţat;

Bucură-te, bucuria celor ce te au părinte;

Bucură-te, rugător fierbinte şi pentru noi către Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Ajungând vestea minunilor tale, pe care le făceai, tămăduind animalele şi mai ales omorârea balaurului, până la împăratul, acela mai întâi s-a mirat, dar mai pe urmă socotind că prin farmece faci acestea, pentru că era necredincios, a trimis să te aducă înaintea lui la întrebare. Şi încă pe drum mergând, în faţa ostaşilor ai tămăduit boii unui preot, care pentru tine a preamărit pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Împăratul cel necredincios, pentru că nu se pricepea, cu ce putere faci mereu întrebându-te, zicea că înşeli oamenii; însă credincioşii ştiind că le faci cu puterea lui Hristos, îţi ziceau în taină unele ca acestea:

Bucură-te, că ai început a-ţi aduce sufletul ca pe o mireasă lui Iisus;

Bucură-te, că prin aceasta ne întăreşti şi pe noi, în credinţa cea în Hristos;

Bucură-te, cel plin de dragoste dumnezeiască;

Bucură-te, cel ce mergi să înmulţeşti cetele mucenicilor;

Bucură-te, cel ce bucuri în calea ta cetele îngerilor;

Bucură-te, cel ce ne întăreşti pe noi, credincioşii care lăudăm nevoinţele tale;

Bucură-te, mustrarea necredincioşilor care nu pricep faptele şi cugetele tale;

Bucură-te, că pe tiranul împărat îl ruşinezi cu vorba ta;

Bucură-te, că noi credincioşii ne bucurăm de îndrăzneala ta;

Bucură-te, că ai fost chemat să mărturiseşti adevărul înaintea oamenilor;

Bucură-te, că prin această mărturie eşti mare în Împărăţia cerurilor;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Stând înaintea necredinciosului împărat şi răspunzându-i, l-ai mustrat pentru orbirea lui sufletească în care se afla; iar el, mâniindu-se, a poruncit ostaşilor să te lege de nişte asine sălbatice, care fugind, să te târască şi să te omoare; însă tu, Sfinte, numai atingându-te de ele, te-ai dezlegat şi ai cântat cu mare glas lui Dumnezeu: Aliluia!

A doua oară legându-te slujitorii de asine, le sileau să meargă; şi întâlnind un om, a început a te ruga să-i dai înmulţirea vitelor sale. Deci milostivindu-te spre el, Sfinte, ai oprit asinele şi ai binecuvântat turma lui să aibă rod îndoit, iar el, câştigându-şi cele cerute, s-a dus bucurându-se. Şi cei ce au văzut cele făcute de tine îţi grăiau:

Bucură-te, mângâierea noastră şi ajutorul nostru;

Bucură-te, vistieria facerii de bine;

Bucură-te, comoară plină de milostivire;

Bucură-te, că şi în chinuri fiind, de alţii te îngrijeşti;

Bucură-te, că poţi cu rugăciunea turmele lor să înmulţeşti;

Bucură-te, că acum toţi te ştiu ca grabnic ajutător;

Bucură-te, al celor ce se ostenesc întăritor;

Bucură-te, mângâietorul săracilor;

Bucură-te, bun chivernisitor al văduvelor;

Bucură-te, dăruitor de bucurii orfanilor;

Bucură-te, înzestrătorul fecioarelor;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Văzând împăratul chinuitor că nimic n-a sporit asupra ta cu asinele, pentru că ele fiind dezlegate de tine cu puterea lui Dumnezeu s-au întors de unde au plecat, a poruncit să fii chinuit cu alte munci cumplite de către slujitori, care ţi-au bătut piroane şi te-au silit să mergi pe ţepuşe de fier puse pe pământ, te-au bătut cu pietre, apoi te-au pus într-un vas de aramă cu plumb fierbinte; însă tu, Sfinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, din toate acestea ai ieşit nevătămat, cântând: Aliluia!

Neputând tiranul să te biruiască nici cu chinurile acelea, a poruncit să ţi se taie capul; iar tu, Sfinte, auzind de acea hotărâre, te-ai bucurat mult şi cu veselie mare ai mers la locul rânduit de tăiere, unde iarăşi te-ai rugat Domnului, ca să-ţi dăruiască darul cel dat mai înainte, al tămăduirii animalelor tuturor acelora care vor cinsti mucenicia ta cea pentru Hristos; iar noi, după puterea priceperii noastre, ne străduim a-ţi aduce laude ca acestea:

Bucură-te, Sfinţite Modest, mare făcător de minuni;

Bucură-te, că totdeauna sunt primite de Domnul sfintele tale rugăciuni;

Bucură-te, cel ce ai fost chemat, de la turmele animalelor, la păstorirea oilor celor cuvântătoare din Ierusalim;

Bucură-te, că eşti părinte al nostru, care cu credinţă cinstim pomenirea ta;

Bucură-te, că atât de mult ai iubit oamenii, ca ai cerut de la Dumnezeu dar ca să-i poţi ajuta în nevoi;

Bucură-te, că având dragoste de fraţi, ai iubit pe Hristos, Care S-a jertfit pentru noi;

Bucură-te, că pentru Hristos, piroane ascuţite în picioarele tale ai suferit;

Bucură-te, că pentru Hristos, ţi s-a turnat pe trup smoală şi plumb topit;

Bucură-te, că şi alte chinuri pentru Dânsul ai răbdat;

Bucură-te, că darul lui Hristos, din toate acelea te-a scos nevătămat;

Bucură-te, că, pentru Hristos, la urmă de toate capul ţi s-a tăiat;

Bucură-te, că aşa cu cunună mucenicească te-ai încununat;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Am auzit, Sfinte, în ce fel ţi-ai petrecut viaţa pe pământ, de minunile şi de ajutorul cel dat credincioşilor; ba unii din noi am şi primit ajutorul tău de multe ori, când te-am chemat. De aceea, acum, cu credinţă şi cu smerenie te rugăm să fim izbăviţi de orice necaz, primejdie sau boală ce ar veni asupra animalelor noastre, pentru păcatele noastre sau din răutatea diavolului, că fiind păziţi de orice rău cu rugăciunile tale, să-L preamărim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Minunându-ne de minunile multe pe care le-ai făcut şi pe care şi acum le faci cu cei care te roagă cu credinţă, preamărim pe Dumnezeu, Cel ce ţi-a dat asemenea dar, Sfinţite Modest; ajută-ne nouă acum, ca să-ţi strigăm ţie:

Bucură-te, Părintele nostru, al celor ce cu credinţă alergăm la tine;

Bucură-te, cel ce ne umpli pe noi de facerile tale de bine;

Bucură-te, cel ce ai luat dar şi în dar ne dai nouă, cu milostivire;

Bucură-te, că tu ai câştigat multă îndrăzneală către Dumnezeu;

Bucură-te, că Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea ce o faci pentru noi;

Bucură-te, că, pentru solirea ta, îndată ne scoate din nevoi;

Bucură-te, că toţi alergăm la folosinţa ta ca la un liman de linişte;

Bucură-te, că tu ne poţi scăpa animalele noastre de boli şi de a vrăjmaşului ispite;

Bucură-te, că, numai cât te numim, şi dobândim izbăvire de tot răul;

Bucură-te, că numele tău este înfricoşător duhurilor celor rele;

Bucură-te, grabnic izbăvitor din primejdii celor ce cu credinţă ţi se roagă;

Bucură-te, cel ce întâmpini cu alinare pe cei ce aleargă la folosinţa ta;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

O, Preasfinţite Modest, primeşte acum de la noi smeritele noastre rugăciuni şi laude, pe care ţi le aducem astăzi în cinstea sfârşitului mucenicesc, pe care l-ai primit pentru mărturisirea credinţei în Hristos, şi cere pentru noi de la Dumnezeu iertare de greşeli şi izbăvirea de toată primejdia, de boli şi de tot răul ce vine asupra noastră, pentru păcatele noastre, ca fiind izbăviţi cu rugăciunile tale, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

Din părinţi binecredincioşi fiind născut, dăruit lor de Dumnezeu la bătrâneţe prin rugăciune, ca pe Samuil cel de demult Anei, lucru minunat care ne îndeamnă pe noi credincioşii a lăuda pe Dumnezeul minunilor, iar către tine, Sfinte Modest, a zice unele ca acestea:

Bucură-te, rod câştigat prin rugăciune;

Bucură-te, odraslă luminoasă a familiei creştine;

Bucură-te, rod dăruit de Dumnezeu;

Bucură-te, naştere de bucurie tatălui tău;

Bucură-te, veselia maicii tale Teodula;

Bucură-te, cel ales de Dumnezeu a fi păstor oilor Sale;

Bucură-te, fiu de părinţi care cu mucenicii s-au numărat;

Bucură-te, odrăslire creştină în cetatea Sevastiei;

Bucură-te, a bunilor tăi părinţi bucurie;

Bucură-te, cel sfinţit mai înainte de naştere;

Bucură-te, că te-ai făcut lăcaş Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Pe ierarhul şi Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest, veniţi, credincioşi, la preacinstita lui pomenire, să-l lăudăm cu dumnezeieşti cântări, că, fiind plin de dragoste de Dumnezeu şi de toată făptura Lui, s-a făcut plin de darul tămăduirii a toată boala animalelor celor necuvântătoare. Prin aceasta fiind nouă, oamenilor, mare ajutor în necazuri şi nevoile noastre, al celor ce-l rugăm cu credinţă şi cu smerită mulţumire îi cântăm: Bucură-te, Sfinte Modest, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Doamne Iisuse Hristoase, Ziditorul lumii, învredniceşte-ne pe noi Împărăţiei Tale, că numai pe Tine singur, Stăpâne, Te-a dorit sufletul meu şi pentru numele Tău n-am socotit moartea şi chinurile. Deci, Iubitorule de oameni, să nu mă judeci pe mine nevrednic bunătăţilor tale, ci auzi-mă pe mine robul Tău şi primeşte această rugăciune a mea, şi care va chema numele meu şi va săvârşi pomenirea mea, a smeritului, fii lui ajutor, Doamne, şi nu-l părăsi pe el, ci umple-l pe el de tot binele şi dăruieşte-i milele Tale cele bogate. Şi cine va citi mucenicia nevoinţelor mele, blagosloveşte-l pe el, Doamne, şi toată averea lui, şi depărtează şi goneşte pentru numele robului Tău, Modest, de la toate animalele lui, toată vătămarea şi boala. Aşa, Stăpâne, caută din Sfânt lăcaşul Tău spre rugăciunea mea şi binecuvântează şi înmulţeşte animalele lui şi goneşte pentru numele robului Tău, Modest, de la toate animalele lui, toată vătămarea şi boala. Aşa, Stăpâne, caută din Sfânt lăcaşul Tău, spre rugăciunea mea şi binecuvântează şi înmulţeşte animalele lui, precum ai binecuvântat şi ai înmulţit turmele lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacob şi ale tuturor celor ce au slujit Ţie, că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu Cel milostiv şi preabun. Cel ce ai făcut întru înţelepciune toată făptura cea înţeleasă şi simţită. Cel ce verşi îndurările tale peste toate cele făcute de Tine. Cel ce cu pronia Ta cea preabună, toate mai înainte le rânduieşti şi porţi grijă tuturor făpturilor Tale, celor materialnice şi nematerialnice, cuvântătoare şi necuvântătoare, însufleţite şi neînsufleţite, de la cele mai întâi până la cele mai de pe urmă. Căci nimic nu este neprevăzut, nici fără purtarea de grija cea de la Tine, Făcătorul şi Purtătorul de grijă a toate. Că tu eşti Cel ce deschizi mâna Ta şi umpli pe tot cel viu de bunăvoinţa. Tu eşti Cel ce răsari iarba animalelor şi păşune dându-le, spre slujba oamenilor. Tu eşti Cel ce de demult ai păzit turmele animalelor lui Israel, mai presus de rana cea purtătoare de moarte a animalelor întâi-născute ale egiptenilor. Tu eşti Care, prin iconomia întrupării Tale, ai surpat pe cel ce avea stăpânirea morţii, adică pe diavol, şi prin moartea Ta ai omorât moartea. Tu eşti Care, şi prin mine nevrednicul robul Tău, ai omorât pe şarpele, cel ce cu veninul său a stricat izvorul apei. Iar pe animalele cele ce băuseră dintr-însul şi muriseră le-ai înviat cu puterea Ta cea făcătoare de viaţă. Şi pe diavolul cel ce împreună a lucrat cu acesta l-ai silit a se face arătat, jurându-se că niciodată nu va îndrăzni a se înapoia, unde se va chema smeritul meu nume. Ţie mă rog, Stăpâne preabunule şi Făcătorule a toate, şi pe Tine Te chem, Cel ce eşti pricina a toată viaţa, ascultă această rugăciune a mea şi goneşte toată boala cea purtătoare de moarte şi vătămătoare, de la boii, caii, asinii, mularii, oile, caprele, albinele şi toate celelalte animalele ce sunt spre trebuinţă vieţii robilor Tăi (numele) a celor ce Te cheamă pe Tine, Dătătorul tuturor bunătăţilor, în numele meu. Şi dă, Doamne, tuturor celor ce săvârşesc pomenirea mea şi cu credinţă aleargă la moaştele mele pace statornică, înmulţire animalelor, îmbelşugare de grâu, vin şi untdelemn. Şi peste toate, lăsarea păcatelor, sănătatea trupurilor şi sufletelor veşnică mântuire. Aşa, Doamne, Iisuse Hristoase, cu obişnuita Ta milostivire plecându-te, îndură-Te asupra animalelor acestora ce pătimesc, secerându-se de secera morţii. Şi care neavând cuvânt, numai prin mugete şi prin tânguitoare glasuri fără de graiuri, cu jale îşi arată pătimirea şi durerea lor, încât şi pe cei cuvântători îi pleacă spre împreună-pătimirea cu ele. Dacă „dreptul se îndura spre animalele sale”, după cum este scris, cum nu Te vei îndura Tu asupra lor, Cel ce eşti Făcătorul şi purtătorul lor de grijă. Căci Tu, Preamilostive, Care şi de animalele cele din corabie ţi-ai adus aminte, bizuindu-ne pe bunătatea şi îndurarea Ta, milostiveşte-Te ca prin bună-petrecerea şi înmulţirea boilor şi a celorlalte animale, care au patru picioare, să se lucreze pământul, iar roadele să crească. Şi robii Tăi, cei ce cheamă numele Tău, cu îmbelşugare să strângă roadele ţarinilor lor, ca din aceasta, toată bună îndestulare având, să prisosească spre tot lucrul bun. Şi să Te slăvească pe Tine, dătătorul a tot binele, cinstindu-mă şi pe mine, robul Tău, şi fierbintele rugător al Împărăţiei Tale celei atotţiitoare. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte, şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.