Impărăţind Claudiu la Roma şi omorând pe maica sa pentru credinţa în Hristos, nu i se mai făcea milă de creştini; atunci fericitul Chesarie venind din Africa la un sat ce se cheamă Tarachini şi văzând spurcatele jertfe, le-a scuipat şi le-a călcat cu picioarele.

Atunci l-au prins şi l-au băgat în temniţă, zăcând trei zile nemâncat, apoi l-au dat la proconsul. Şi legându-i mâinile dindărăt, l-au târât slujitorii înaintea carului dregătorului, până la capiştea lui Apolon. Şi dacă au venit acolo, făcând sfântul ruga, îndată a căzut capiştea din temelie, fiind înăuntru preotul cel mare al idolilor şi alţi mulţi; lucru pe care văzându-l Leontie Ipatul a căzut la sfântul şi crezând în Hristos, s-a botezat înaintea tuturor.

Atunci venind preotul Iulian l-a cuminecat cu Sfintele Taine şi consulul îndată şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu, precum poftise prin rugăciunea sfântului. Deci văzând Loxorie căpetenia ceea ce se făcuse a prins pe preotul Iulian şi pe Chesarie diaconul şi a poruncit să-i bage în saci şi să-i arunce în mare; iar sfinţii i-au zis: „Noi, o Loxorie, vom fi aruncaţi în mare, iar tu muşcat fiind de un şarpe rău, îţi vei lepăda sufletul cu rea moarte”.

Ceea ce s-a şi făcut; că peste doua zile, umblând el pe lângă mare, s-a încolăcit peste dânsul un şarpe foarte mare şi bătându-i toate mădularele, atât îl făcu de nu putea să răsufle şi era mai mort, fiind o privelişte mare de jale celor ce-l vedeau zăcând umflat.

Iar trupurile sfinţilor ieşind din mare de Domnul îndrumate, trimişi fiind prin vedenie oarecare Eusebiu preot şi Felix de le-au primit şi trecând pe unde zăcea acel nenorocit, pe care şi văzându-i striga şi se văita ticăloşindu-se pe sine şi după puţin şi-a lepădat sufletul.

Iar feciorul botezatului Leontie, consulul cel mai sus numit, după ce au îngropat moaştele sfinţilor lângă cetate, au tăiat şi capetele lor şi le-au dat pe râu. Atunci Cuart, preotul din cetatea Capua, fiind povăţuit de dumnezeiesc înger, a mers de a luat moaştele acestora, adică ale lui Eusebiu şi ale lui Felix şi le-a pus în loc cucernic, întru mărirea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.