Sfântul Gavriil (cu numele de botez Goderdzi V. Urgebadze) s-a născut pe 26 august 1929 în Tbilisi. În anul 1955 Goderdzi a primit schima monahală, luând numele de Gavriil. La 1 mai 1965, părintele Gavriil a fost arestat de KGB pentru „activități anti-sovietice”. În închisoare a suportat torturile prelungite la care a fost supus. În ultimii ani ai vieții sale, Arhimandritul Gavriil a devenit o persoană foarte respectată și iubită în Georgia, fiind vizitat zilnic de credincioși din toată țara. Foarte mulţi dintre ei s-au vindecat ca urmare a rugăciunilor lui. Stareţul Gavriil a adormit în Domnul pe 2 noiembrie 1995 şi a fost înmormântat (înfășurat într-o pânză și așezat pe o scândură) în curtea Mănăstirii Samtravo. La mormântul cuviosului s-au săvârșit multe vindecări miraculoase.

Pe 22 februarie 2014, conform hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei, moaștele Sfântului Gavriil Mărturisitorul, cel Nebun pentru Hristos au fost descoperite și mutate din curtea Mănăstirii Samtravo (mănăstirea de maici cu hramul Schimbarea la Față a Domnului), în Catedrala Svetitskhoveli (Mtskheta, Georgia).

Mii de credincioși s-au adunat la Mănăstirea Samtravo pentru a asista la descoperirea sfintelor moaște și pentru a se închina Sfântului Gavriil, în curtea mănăstirii fiind permisă doar intrarea persoanelor autorizate. De asemenea la mormântul sfântului a fost interzis accesul mass-media.

În mijlocul zilei, într-un mod foarte organizat și cu ajutorul soldaților, moaștele sfântului au fost purtate în procesiune până la Catedrala Svetitskhoveli, unde au fost așezate spre închinare. Patriarhul Georgiei, însoțit de membrii Sfântului Sinod s-a închinat deja la moaștele Sfântului Gavriil, ce sunt așezate într-o raclă de lemn.

Pe drumul de la Mănăstirea Samtravo până la Catedrala Svetitskhoveli, sfintele moaște au fost înconjurate de un cordon format din soldați. Racla cu sfintele moaște a fost purtată de tinerii din „Mișcarea Davitianni”.

Pe 24 februarie, sfintele moaște ale Sfântului Gavriil au fost mutate în Catedrala Sfânta Treime din Tibilisi, unde au fost așezate spre închinare timp de o săptămână, conform informațiilor oferite de Biroul de presă al Bisericii Ortodoxe Georgiene.

Arhimandritul Gavriil (Urgebadze) a fost canonizat la data de 21 decembrie 2012, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei, fiind trecut în Aghiologhionul Bisericii Ortodoxe din Georgia cu numele: „Sfântului Gavriil Mărturisitorul, cel Nebun pentru Hristos” şi având ca dată de prăznuire 2 noiembrie.

Mai multe minuni s-au petrecut din momentul în care icoana Sfântului Gavriil a început să fie izvorâtoare de mir. Mirul are un parfum puternic de trandafiri și de alte flori.

Prima vindecare minunată s-a petrecut în familia Arsenadzé. Părinții au cumpărat în ziua Învierii din anul 2014 o icoană cu Sfântul Gavriil de la Catedrala Sfintei Treimi din Tibilisi. Fetița lor cea mică a fost diagnosticată cu cancer, însă tratamentele medicale nu au avut niciun rezultat pozitiv. În momentul în care icoana a început să izvorască mir, doamna Maka s-a hotărât să-și ungă fetița cu acest mir și în mod minunat micuța Nino s-a vindecat complet de cancer!

Cu acest mir a fost uns pe frunte și un băiețel de cinci ani, mut din naștere, care a început deodată să vorbească în mod foarte clar. Această minune i-a uimit atât pe membrii familiei, cât și pe toți apropiații lor!

Doamna Lela Ebanoidzé suferea de erizipel la picior. Rana era foarte dureroasă și sângera în timpul mersului. Singurul sfat al medicilor a fost acela de repaos total la pat, însă doamna Lela s-a vindecat în mod minunat după ce s-a uns pe rană cu mirul izvorât din icoana Sfântului Gabriel.

Irina Maisuradzé, în vârstă de 13 ani, a fost diagnosticată cu bradicardie și cu blocaj atri-ventricular complet încă de la naștere. Frecvența sa cardiacă în timpul somnului era de 22 de bătăi pe minut. Atunci când ea și mama ei au auzit de icoana Sfântului Gabriel au decis să meargă în vizită la familia Arsenidzé, în data de 18 decembrie 2014, și să se roage înaintea icoanei. În momentul în care Irina s-a uns cu mirul ce izvora din icoană, dintr-odată, a început să-i curgă din frunte sânge în forma Sfintei Cruci. Această urmă de sânge a fost imposibil de șters până a doua zi când a dispărut singură. Pe 19 decembrie, săculețul cu nisip pe care-l avea de la mormântul Sfântului Gabriel a început să sângereze și să izvorască mir din abundență. Între timp, mamei Irinei, Lika, i s-a arătat în vis Sfântul Gabriel care i-a promis că îi va vindeca fiica. Din acest moment, ea a refuzat operația propusă de medici, a făcut un mic săculeț pe care a brodat Sfânta Cruce și l-a umplut cu pământ de la mormântul sfântului. Irina a început să poarte acest săculeț aproape de inima ei cu credința că Sfântul Gabriel o va vindeca așa cum îi promisese mamei sale. Din acest moment, frecvența cardiacă a Irinei a crescut cu 10 bătăi pe minut, iar starea sa de sănătate a început să se amelioreze. Pământul a încetat să mai sângereze după câteva zile, iar acum el doar izvorăște mir. Este de remarcat și faptul că cele trei mici iconițe ale Sfântului Gabriel din casa familiei au început de asemenea să izvorască mir.

Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995) s-a arătat a fi un vas ales încă din pruncie. Născut în Georgia sovietică și lipsit fiind de cele sfinte, atunci când micul Vasiko – acesta fiindu-i numele de alint – a aflat cele despre Hristos, și-a construit o chilie de pământ în grădina părinților, unde se străduia să trăiască ascetic. Crescând, a transformat chilia într-o bisericuță pe care, în nenumărate rânduri, autoritățile comuniste s-au străduit să o dărâme, iar pe tânărul credincios să-l declare nebun.

În cele din urmă, Vasiko a devenit monah, cu numele Gavriil, apoi ieromonah la Mănăstirea Betania.

Adevărata nebunie, cea întru Hristos, și-a dat-o pe față cu ocazia marii sărbători tovărășești de 1 Mai 1965. Pe clădirea Comitetului Central din Tbilisi, în piața centrală a orașului, erau atârnate portretele marilor „părinți” ai comunismului, iar de la tribună înaltele oficialități ale vremii țineau discursuri înflăcărate. Deodată, giganticul portret al lui Lenin din spatele tribunei a început să ardă, apoi și celelate. Mulțimea din piață a amuțit. La o fereastră de la etajul al doilea al clădirii Comitetului Central, după ce dăduse foc portretelor, părintele Gavriil începuse să propovăduiască împotriva nebuniei sovietice:

Domnul zice: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit… Să nu te închini lor, nici să le slujeşti!” (Ieșire 20, 3-5).

În cele din urmă a fost dat jos de acolo cu o mașină de pompieri cu scară, iar mulțimea înfuriată a rupt gardurile de siguranță și s-a năpustit asupra lui. Când pompierii l-au scos din mâinile oamenilor, Părintele Gavriil avea 18 fracturi, din care una craniană, iar fața îi era de nerecunoscut. O lună de zile a fost aproape inconșient, apoi a fost transferat la un spital de boli mintale, lucru care, probabil, l-a salvat de la pedeapsa capitală. Părintele Gavriil nu vorbit nimănui despre asta, ulterior. Se poate să fi scăpat după mai mulți ani, odată cu amnistiile lui Hrușciov, și a ajuns să cerșească în pragul biserilor, pentru că nimeni, nici preoții nu-l mai primeau, iar în satul lui, vecinii asmuțeau câinii pe el. Era miluit numai de cei care nu știau cine este.

Abia după 1989 s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro de lângă Mtshketa, unde a adunat o obște de maici. A fost împodobit cu harisma înainte-vederii. A adormit în ziua de 2 noiembrie a anului 1995. După îngropare, la mormântul său au avut loc foarte multe minuni, mai ales vindecări. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Georgiei în anul 2012.

Să avem parte de rugăciunile Cuviosului Mărturisitor Gavriil cel nebun pentru Hristos!